Domnina din Edesa

Sfânta Muceniță Domnina din Edesa a pătimit pentru Hristos în anul 304, pe vremea împăratului Diocletian, împreună cu fiicele ei, Veronica, numită și Virineea, și Proschudia, numită și Prosdoca. După mărturia păstrată, ele trăiau în Antiohia Siriei.

Istoricul Eusebiu al Cezareei povestește că Domnina era o femeie sfântă, minunată prin virtutea sufletului, cunoscută pentru frumusețe, avere, neam ales și bun renume. Își crescuse cele două fiice în rânduiala credinței adevărate, iar ele erau în floarea tinereții și a frumuseții. Cei răi și pizmași le căutau să afle unde se ascund. Aflând că trăiesc în altă țară, le-⁠au chemat cu viclenie la Antiohia și ele au căzut în capcana întinsă de ostași.

Mama, văzând că nu mai are scăpare nici ea, nici fiicele, le-⁠a înfățișat toate grozăviile care le erau pregătite, iar cea mai cumplită era primejdia de a fi duse într-⁠un loc de ocară. Le-⁠a spus că nici ea, nici ele nu trebuie să audă măcar de așa ceva, că a-⁠ți da sufletul în robia demonilor este mai rău decât orice moarte și orice pieire, și le-⁠a arătat singura ieșire: fuga la Domnul.

Fiicele au rămas întărite în gând, s-⁠au învelit cuviincios în mantii și, la jumătatea drumului, au cerut gardienilor să se dea puțin la o parte, apoi s-⁠au aruncat în râul de alături. Domnina a urmat același drum și s-⁠a aruncat în râu împreună cu ele.

Sinaxarul le pomenește pe cele trei la 17 octombrie (stil nou).