Dorotei din Nicomidia

Sfântul Mucenic Dorotei din Nicomidia a pătimit în vremea prigoanei împăraților Diocletian și Maximian (284-305), în orașul Nicomidia, împreună cu episcopul Antim, cu diaconul Teofil și cu ceilalți mucenici ai orașului: Mardonie, Migdonie, Petru, Indis, Gorgonie, Zinon, fecioara Domna și Eutimie.

Prigoana s-⁠a întețit după ce în palatul imperial din Nicomidia a izbucnit un incendiu. Păgânii i-⁠au învinuit pe creștini de incendiere voită și s-⁠au purtat cu ei cu o cruzime neauzită: într-⁠o singură zi de Crăciun, într-⁠o singură biserică, au fost arși până la douăzeci de mii de credincioși. Creștinii nu s-⁠au înfricoșat, ci și-⁠au mărturisit credința și au murit pentru Hristos. Atunci au pătimit Dorotei, Mardonie, Migdonie, Petru, Indis și Gorgonie; unii au fost tăiați cu sabia, alții arși, îngropați de vii în pământ sau înecați.

Zinon, ostaș, a fost lovit cu pietre și apoi decapitat pentru că l-⁠a mustrat cu îndrăzneală pe Maximian. Domna, fostă preoteasă păgână, și Eutimie, au purtat grijă ca trupurile mucenicilor să fie îngropate, și au fost uciși de păgâni.

Episcopul Antim, păstorul Bisericii din Nicomidia, s-⁠a ascuns, la cererea turmei, într-⁠un sat din apropiere și de acolo le scria creștinilor, îndemnându-⁠i să țină credința și să nu se teamă de chinuri. O scrisoare trimisă prin diaconul Teofil a fost prinsă și dusă lui Maximian. Teofil a murit în chinuri fără să-⁠i dea pe față locul unde era episcopul. Maximian a aflat totuși unde se află Antim și a trimis ostași după el; aceștia l-⁠au întâlnit pe drum fără să-⁠l cunoască, iar el i-⁠a ospătat și apoi le-⁠a spus cine este.

Ostașii au crezut în Hristos și au fost botezați, dar Antim i-⁠a pus să împlinească porunca. Înaintea împăratului a spus că uneltele de chin nu înfricoșează pe cel ce vrea să moară pentru Hristos. A fost chinuit și tăiat cu sabia în 302.

Dorotei este pomenit la 10 ianuarie și la 16 septembrie (stil nou), împreună cu soborul mucenicilor din Nicomidia.