Eadfrith de Lindisfarne

Sfântul Ierarh Eadfrith de Lindisfarne a fost episcop al Lindisfarne-⁠ului, probabil din anul 698, și a adormit în anul 721. Lindisfarne era la începutul secolului al VIII-⁠lea unul dintre marile locuri sfinte ale regatului Northumbria și locul de odihnă al Sfinților Aidan și Cuthbert. Încă din veacul al XII-⁠lea se credea că Eadfrith i-⁠a urmat în scaun lui Eadberht, și nimic din izvoarele păstrate nu se împotrivește acestei păreri.

O însemnare adăugată în veacul al X-⁠lea la Evangheliarul de la Lindisfarne spune că Eadfrith a fost cel care l-⁠a scris și l-⁠a împodobit cu miniaturi, în cinstea Sfântului Cuthbert. Unii istorici primesc această mărturie și așază lucrarea înainte ca el să fie episcop; alții cred că a poruncit numai alcătuirea cărții sau socotesc legătura o tradiție nesigură.

Eadfrith a fost un sprijinitor al cinstirii Sfântului Cuthbert. După porunca lui, Beda a refăcut, în jurul anului 720, o veche viață anonimă a sfântului, dând-⁠o în proză și în versuri. El a rânduit și refacerea schitului de pe insula Farne, unde Cuthbert trăise adesea, și l-⁠a sfătuit pe Eanmund, cel dintâi egumen al unei mănăstiri înființate în vremea regelui Osred.

Când Lindisfarne a fost părăsită, la sfârșitul veacului al IX-⁠lea, moaștele lui Eadfrith au fost purtate laolaltă cu ale lui Cuthbert în lungile peregrinări ale obștii prin Northumbria. S-⁠au așezat apoi la Chester-⁠le-⁠Street, unde au rămas un veac, iar în 995 au fost mutate în catedrala din Durham. Acolo a fost pomenit, împreună cu înaintașul său Eadberht și cu urmașul său Æthelwold, la 4 iunie. Este cinstit de Biserica Ortodoxă ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.