Efrem al Kazanului

Sfântul Ierarh Efrem al Kazanului a fost mitropolit al Kazanului în vremea Vremurilor de Restriște și s-⁠a ilustrat ca râvnitor apărător al Ortodoxiei, al independenței și al unității statului rus. A răposat la 26 decembrie 1613.

În august 1606 a fost numit pe scaunul Kazanului, după Sfântul Ermoghen, și s-⁠a arătat urmaș vrednic al lui. Credința tare, dragostea de țară și darul organizării au ieșit la iveală în Vremurile de Restriște. În acel timp tulbure și plin de teamă pentru Rusia a făcut tot ce a putut ca să păstreze pacea în eparhia sa și să prevină tulburările din popor. Când din Moscova au început să sosească scrisori care chemau să se adune oștiri de apărare și să fie trimise la Moscova împotriva polonezilor, mitropolitul Efrem a răspuns cu multă înțelegere.

Cu binecuvântarea lui s-⁠a alcătuit prima oaste de voluntari. Aceasta s-⁠a risipit curând, dar meritul lui a fost că, în ciuda piedicilor, a izbutit prin autoritatea sa să adune mulțimile ezitante.

Faptele lui patriotice l-⁠au înălțat în ochii boierilor din Moscova, iar toate scrisorile de chemare au început să-⁠i vină lui. Însuși patriarhul Ermoghen, aflat în temniță, a izbutit să trimită la Nijni Novgorod o scrisoare prin care, prin novgorodeni, se adresa mitropolitului Efrem și îi cerea să îndemne oștirile să stea tare în credință. Astfel patriarhul, murind în temniță ca apărător al credinței ortodoxe și al patriei ruse, i-⁠a lăsat lui Efrem moștenire să ducă la capăt marea lucrare.

Sfântul ierarh a împlinit voia patriarhului și a trimis scrisori de chemare în multe orașe de pe Volga, îndemnând la unire cu Moscova și la independența statului rus față de pretențiile autorităților poloneze. Faima lui a crescut atât de mult, încât oastea strânsă la Nijni Novgorod sub Minin și Pojarski nu a îndrăznit să pornească spre Moscova fără învoirea lui.

Lupta pentru independență s-⁠a încheiat cu biruința poporului rus. La 22 octombrie 1612 Moscova a fost eliberată de polonezi prin puterea oștirilor populare și prin ocrotirea Maicii Domnului, a icoanei Ei de la Kazan, o copie a căreia o trimisese la Moscova mitropolitul Efrem. După alungarea polonezilor a trebuit ales un nou țar. Mitropolitul a fost chemat la Moscova, iar la Marele Sobor al țării din 21 februarie 1613, sub președinția lui, a fost primul care a semnat actul de alegere a noului țar, Mihail Feodorovici Romanov.

La 11 iulie 1613 mitropolitul Efrem, împreună cu Soborul Sfințit, l-⁠a încoronat pe Mihail Feodorovici și l-⁠a sfătuit să ocrotească Biserica Ortodoxă și statul rus, să cinstească rânduiala duhovnicească și să-⁠și iubească poporul.

Primind în dar de la țar Sfânta Evanghelie, s-⁠a întors la Kazan, unde a trăit foarte puțin. A răposat la 26 decembrie 1613 și a fost îngropat în peștera Mănăstirii Schimbarea la Față, în locul în care au fost aflate moaștele făcătorilor de minuni din Kazan, Gurie și Varsanufie.

Este pomenit la 17 octombrie (stil nou), în Soborul sfinților din Kazan.