Sari la conținut

Sfântul Cuvios

Efrem de la Torjok

Întemeietorul Mănăstirii Boris și Gleb

Monah de neam ungur, întemeietor al mănăstirii Boris și Gleb de la Torjok, mort în 1053.

Prăznuire
28 ianuariestil vechi 10 februarie
Adormit
1053secolul XI
Locul
Borisoglebsky Monastery

Viața

Cuviosul Efrem de la Torjok (Novotorjok) a fost un monah de neam ungur, fratele mai mare al Sfinților Moise Ungurul și Gheorghe Ungurul, întemeietorul mănăstirii Sfinții Boris și Gleb de la Torjok. A murit la 28 ianuarie 1053. Este cinstit în soborul sfinților din Novgorod. Se pomenește la 28 ianuarie, la 11 iunie și în duminica a treia după Rusalii.

Viața

Era de neam ungur și s-⁠a născut, după ipoteza obișnuită, prin anii 980. La începutul secolului al XI-⁠lea cei trei frați au plecat din Ungaria și s-⁠au așezat în Rusia, slujind la cneazul Boris al Rostovului. Efrem a fost grăjdar al cneazului și, după uciderea lui, a părăsit slujba. Fratele lui Gheorghe a murit în 1015, apărându-⁠l pe Boris, iar Efrem i-⁠a găsit capul la locul morții și l-⁠a păstrat la el toată viața.

După moartea fratelui a plecat în ținutul Novgorodului și a ridicat lângă Torjok o casă pentru străini. Apoi, în 1038, a întemeiat mănăstirea de bărbați închinată Sfinților cneji Boris și Gleb, al cărei egumen a fost. A fost îngropat în biserica Sfinții Boris și Gleb. Printre ucenicii lui s-⁠a numărat Cuviosul Arcadie.

Moaștele și viața scrisă

Potrivit tradiției din viața lui, la 11 iunie 1572, sub arhiepiscopul Leonid al Novgorodului, moaștele Sfântului Efrem au fost găsite neputrezite. Sub mitropolitul Dionisie al Moscovei a fost canonizat, în jurul anilor 1584-1587, și i s-⁠a alcătuit slujba. După autorii ortodocși, cu acest cuvios sunt legate minuni, între care ocrotirea Torjokului în Vremurile Tulburi. Viața lui este cunoscută, dar forma cea mai veche nu s-⁠a păstrat. După aflarea moaștelor, în secolul al XVI-⁠lea, a apărut o nouă redactare, iar în secolul al XVII-⁠lea una nouă. Viața a ajuns la noi în forme târzii din secolul al XVII-⁠lea și începutul celui de-⁠al XIX-⁠lea, iar autorul este nesigur. Filaret (Gumilevski) socotea că a fost scrisă de Ioasaf în 1572, dar Vasili Kliucevski nu era de acord, punând-⁠o în secolul al XVII-⁠lea, pentru că ultima minune relatată, din 1647, a fost povestită de un contemporan.

Prăznuiți în aceeași zi 28 ianuarie