Paladie din Antiohia

Cuviosul Paladie din Antiohia (numit și Paladie Sihastrul sau Locuitorul pustiei) a fost un monah și sihastru sirian din veacul al IV-⁠lea, mort în 390 de moarte firească. A fost trecut între sfinți în vremurile dinaintea Congregației pentru Cauzele Sfinților. Este pomenit la 28 ianuarie (10 februarie după calendarul nou) în Biserica Ortodoxă, în Bisericile Ortodoxe Orientale și în Bisericile Greco-⁠Catolice. Despre el scrie Teodoret al Cirului în capitolul al șaptelea din Istoria iubitorilor de Dumnezeu. Un izvor îl așază între veacul al IV-⁠lea și al V-⁠lea, altul spune că a murit la sfârșitul veacului al IV-⁠lea, lăsând mai multe scrieri.

A fost contemporan cu Simeon cel Vechi și a dus o viață asemănătoare cu a lui. L-⁠a cunoscut pe Simeon și i-⁠a fost apropiat, iar nevoitorii se cercetau adesea unul pe altul, ajutându-⁠se reciproc. Paladie s-⁠a închis într-⁠o chilie, într-⁠o peșteră de munte, nu departe de un sat mare și mult locuit numit Imma. Acolo s-⁠a dat la felurite nevoințe monahale: înfrânarea de la mâncare și de la somn și rugăciunea neîncetată. Se spune că, datorită nevoințelor, a primit de la Domnul darul facerii de minuni.

Teodoret povestește o minune a lui. Un tâlhar a înjunghiat noaptea și a jefuit un negustor, iar trupul l-⁠a aruncat la ușa chiliei lui Paladie. Dimineața trupul a fost găsit și multă lume s-⁠a strâns lângă chilia lui Paladie, între ei și tâlharul. Oamenii l-⁠au învinuit pe nevoitor de uciderea negustorului. Paladie l-⁠a luat de mâna dreaptă pe mort și a spus: „Spune, tinere, cine ți-⁠a dat lovitura de moarte, arată pe făptuitor și eliberează pe cel nevinovat de clevetirea nelegiuită.” Atunci mortul s-⁠a ridicat, s-⁠a așezat, s-⁠a uitat la cei de față și a arătat cu mâna spre ucigaș. Ucigașul, la care s-⁠au găsit cuțitul însângerat și aurul furat, a fost pedepsit, iar oamenii au slăvit pe Dumnezeu, care lucrează prin plăcutul Său Paladie.