Efrem de Pereiaslav

Cuviosul Efrem al Pereiaslavului (numit și Efrem de la Peșteri) a fost episcop al Pereiaslavului în veacul al XI-⁠lea și a adormit în Domnul în jurul anului 1098, după unele izvoare între 1091 și 1101. Biserica îl pomenește ca ostenitor al Lavrei Peșterilor din Kiev, cărturar și iubitor de oameni.

Calea monahală

Era de neam grec. Înainte de a se călugări, a fost vistiernic și purtător de grijă al treburilor casei la curtea marelui cneaz Iziaslav Iaroslavici, între 1054 și 1068. Obosit de viața zgomotoasă și neliniștită, a cerut să fie monah. Cu binecuvântarea Cuviosului Antonie de la Peșteri, a fost tuns de egumenul Nikon, la 23 martie.

Cneazul s-⁠a mâniat, a poruncit ca Efrem să se întoarcă, l-⁠a amenințat cu temnița și cu nimicirea peșterilor, iar Antonie și frații au părăsit mănăstirea. Dar Iziaslav s-⁠a temut de mânia lui Dumnezeu, a ascultat sfatul soției și a retras oștirile. Efrem a dorit atunci să se închine la locurile sfinte din țările străine. Cu binecuvântarea lui Antonie a ajuns la Constantinopol și s-⁠a așezat într-⁠una dintre mănăstiri.

La Constantinopol a copiat, la cererea Cuviosului Teodosie de la Peșteri, Regula Studită și a trimis-⁠o la Kiev. Primind-⁠o, Teodosie a introdus-⁠o în Lavră, iar regula studită a devenit în curând cea mai răspândită în mănăstirile rusești ale vremii.

Episcopul din Pereiaslav

După 1072 a fost rânduit episcop la Pereiaslav, cu titlul de mitropolit, ca titular al unei mitropolii întemeiate de curând. Unele versiuni ale vieții sale îl socot mitropolit al Kievului din 1092, dar această părere nu mai e susținută. A împodobit Pereiaslavul cu multe biserici frumoase, între ele catedrala Sfântul Mihail, biserica Sfântul Teodor de deasupra Porții Episcopului și biserica Sfântul Andrei, și cu clădiri obștești. A zidit în jurul orașului ziduri de piatră, după chipul grecesc, a înființat spitale gratuite pentru săraci și pelerini și băi publice. Cronica spune că a fost cel dintâi în Rusia care s-⁠a ocupat cu „zidirea băilor”, adică a clădirilor în care se afla cristelnița pentru botezul celor mari.

În 1091 a luat parte la deschiderea și la mutarea în procesiune a moaștelor Cuviosului Teodosie. A fost om învățat, cu viață aspră și cu mare experiență; contemporanii îl numeau „bărbat minunat, făcător de minuni și bogat în virtuți”. Se spune că a rânduit și sărbătoarea mutării moaștelor Sfântului Nicolae la Bari, la 9 mai. I se atribuie o povestire și o laudă a Sfântului Nicolae. O viață a lui a existat odinioară, dar s-⁠a pierdut.

Adormirea și cinstirea

S-⁠a mutat la Domnul în jurul anului 1098, după tradiție la 28 ianuarie, și a fost îngropat în biserica Intrării în Biserică din Peșterile Apropiate ale Lavrei Peșterilor din Kiev.

Este pomenit la 28 ianuarie, la 28 septembrie, în Soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate, și în a doua duminică a Postului Mare, în Soborul tuturor cuvioșilor părinți de la Peșteri.