Vladimir Pișciulin

Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir Pișciulin (Vladimir Fiodorovici Pișciulin) a fost ieromonah al Bisericii Ortodoxe Ruse, născut la 6 iulie 1889 la Kostroma și împușcat la 10 februarie 1938 la Simferopol. Între 1925 și 1926 a fost episcop al reînnoitorilor, dar s-⁠a întors la Biserica Ortodoxă. A fost numărat între sfinții cinstiți local ai eparhiei Crimeea în 1997 și între sfinții cinstiți în toată Biserica în august 2000. Este pomenit la 28 ianuarie, după calendarul vechi (10 februarie).

Tinerețea

S-⁠a născut într-⁠o familie nobilă. A terminat gimnaziul din Vitebsk și facultatea de istorie și filologie a Universității din Petersburg (1914). A predat istoria la gimnaziu și a ținut prelegeri de psihologie la Universitatea Populară. În 1917 a fost membru al partidului cadeților și secretar al comitetului lui guberial din Vitebsk. A fost prieten apropiat și coleg de școală cu protoiereul Alexandru Vvedenski. De la 24 decembrie 1919 a fost diacon, iar de la 1 ianuarie 1920 preot. A slujit împreună cu Vvedenski la biserica Sfinților Zaharia și Elisabeta din Petrograd și a fost în același timp paroh la biserica Sfântul Nicolae din Casa orbilor, pe strada Mohovaia. A fost membru al Casei învățaților, al societății de filosofie și asistent la catedra de pedagogie creștină a Institutului teologic din Petrograd.

Între reînnoitori și Biserică

Împreună cu Vvedenski, ajuns mitropolit al reînnoitorilor, a luat parte activă la mișcarea reînnoitoare și a fost unul dintre cei mai însuflețiți reprezentanți ai ei. Poziția lui neatârnată îi irita pe cei de la putere. Încă la 31 mai 1922 a fost arestat sub învinuirea de participare într-⁠un „grup ilegal” și în septembrie al aceluiași an a fost trimis în surghiun la Orenburg, ca „extrem de nesigur din punct de vedere politic”. În 1924 s-⁠a întors la Leningrad și la 9 decembrie a fost tuns de reînnoitori în rasofor și ridicat la rangul de arhimandrit. De la 8 martie 1925 a fost episcop de Ohta, vicar al mitropoliei Leningradului. A luat parte la sinodul reînnoitor din 1925 și a predat teologie dogmatică la Institutul teologic din Leningrad. În noiembrie 1925 a fost numit de reînnoitori episcop de Pskov, dar a refuzat numirea și s-⁠a retras.

La 14 august 1926, în biserica Mântuitorului pe Ape din Leningrad, a fost primit în comuniune cu Biserica Ortodoxă, în rangul de ieromonah. Plecarea lui dintre reînnoitori a fost o lovitură grea pentru mișcarea lor. Om de seamă în viața intelectuală a Leningradului din a doua parte a anilor 1920, a polemizat pe față cu Vvedenski și a luptat activ împotriva reînnoirii. A făcut parte din cercul (frăția) Sfântului Serafim de Sarov, alcătuit de I. M. Andreevski. La 7 aprilie 1928 a fost arestat împreună cu alți membri ai cercului și în octombrie al aceluiași an a fost osândit la lagărul special de la Solovki, apoi trimis în surghiun în Kazahstan pe trei ani. O vreme a trăit la Melekess, unde a avut legătură cu episcopul Veniamin (Troițki).

Crimeea și mucenicia

În 1934 s-⁠a mutat la rude, la Simferopol, în 1935 până în 1937 a lucrat la biblioteca institutului pedagogic, apoi a fost dat afară și s-⁠a întreținut din lecții de limbi străine. La Simferopol a avut legături cu cei de același gând, câțiva reprezentanți ai inteligenței locale. La 5 iulie 1937 a fost arestat, pe baza denunțului unei rude îndepărtate, și ținut în închisoarea orașului. A fost învinuit de agitație contrarevoluționară și nu s-⁠a recunoscut vinovat. La anchetă a spus că nu este dușman al puterii sovietice, deși în unele privințe ale politicii ei stă pe poziții foarte negative: este potrivnic politicii antihristice a puterii sovietice și materialismului, care tăgăduiește ideea de religie, și spune că este ridicol și nechibzuit să vorbești de democrație și libertate, când însăși temelia oricărei vieți sociale și personale este pusă în lanțuri. La 10 decembrie 1937 troica UNKVD a RASS Crimeea l-⁠a osândit la moarte prin împușcare și, după două luni, a fost împușcat. În 1997 a fost numărat între sfinții cinstiți local ai eparhiei Crimeea de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, iar în august 2000 Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a proslăvit pentru cinstire în toată Biserica.