Eftimie cel Bătrân

Sfântul Eftimie cel Bătrân a fost egumen al Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul din pustia David Gareji. În cronicile mănăstirii este pomenit ca „om cu multe osteneli”. După prințul Ioan Bagration, istoric din secolul al XIX-⁠lea, Eftimie a fost filosof, teolog și predicator de seamă. Și-⁠a dedicat viața îmbunătățirii mănăstirii și a reclădit satul Hașmi din apropiere, pustiit de tâlharii din Daghestan. În Hașmi a construit o moară și a plantat o vie cu un soi rar de struguri. A împodobit mănăstirea și a extins moșia din jurul ei. La porunca lui s-⁠au tradus multe lucrări teologice și s-⁠au copiat multe cărți rare. Eftimie a învățat mai mulți ucenici filosofie și teologie.

La cererea episcopului Saba de Ninotsminda, Eftimie a alcătuit un Acatist către Sfânta Nino, întocmai cu Apostolii, luminătoarea Georgiei. În 1797 ciuma neagră a izbucnit la Tbilisi, iar locuitorii au fugit din oraș. Ca niște îngeri păzitori, monahii și sihaștrii și-⁠au părăsit chiliile izolate și au venit să slujească bolnavilor și suferinzilor. Ca și în atâtea alte fapte bune, Eftimie a fost conducătorul și insuflețitorul acestei lucrări de milă. Cucernicul Eftimie a adormit în pace în anul 1804. Este pomenit la 8 august (stil nou; 21 august pe stil vechi).