Eigil de Fulda

Sfântul Cuvios Eigil de Fulda (Aeigil) a fost al patrulea egumen al mănăstirii Fulda, în Germania, nepotul și biograful întemeietorului ei, Sfântul Sturm. S-⁠a născut în jurul anului 750 și a adormit în anul 822.

Părinții lui, nobili din Norica, l-⁠au trimis la Fulda să învețe, pe când mănăstirea era sub Sturm. După moartea lui Sturm, în 779, a urmat egumenul Ratgar, a cărui asprime excesivă a stârnit mari dezbinări; în 817 monahii l-⁠au pârât, iar împăratul Ludovic cel Pios l-⁠a izgonit. Eigil a fost ales egumen în 818 (sursele noastre spun 817) și, după Viața scrisă de Candidus, a adus din nou pace în mănăstire. Urmașul și ucenicul său, Hrabanus Maurus, i-⁠a lăudat blândețea într-⁠o poezie. În vremea lui, în 819, arhiepiscopul Haistolf a sfințit la Fulda bazilica Sfântului Bonifaciu, iar moaștele lui Bonifaciu au fost așezate în ea în cadrul unei procesiuni. Eigil a scris Viața Sfântului Sturm. A murit în 822 și i-⁠a urmat Hrabanus Maurus. Viața sa, scrisă de monahul Candidus din Fulda, îl socotește sfânt, deși alți scriitori, ca Hrabanus, nu o fac.

Este sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 17 decembrie, după stilul nou.