Elena Cernova

Sfânta Muceniță Elena Cernova s-⁠a născut în 1874, în satul Alexandrovka din ținutul Tarusa, gubernia Kaluga, într-⁠o familie de țărani, și s-⁠a mutat la Domnul în 1943, în lagăr, din foame. Este cinstită printre noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse; a fost numărată între sfinți prin hotărârea Sfântului Sinod din 26 decembrie 2006.

Elena Ivanovna Cernova s-⁠a măritat la timpul ei. A fost arestată la 28 septembrie 1937 și trimisă la închisoarea Butârka, învinuită că ar fi fost membră a unei organizații ilegale, contrarevoluționare, monarhiste, a bisericeștilor, și că ar fi făcut legătura între conducătorii ei și lumea din afară. La interogatoriu, o lună mai târziu, a spus că este credincioasă și că a mers la biserica de pe cimitirul Semionovski, apoi la biserica Sfântului Ilie din Cerkizovo și la cea din Elohovo, că i-⁠a cunoscut pe preoții care slujeau acolo, dar că nu a vorbit niciodată cu ei despre subiecte obștești.

A mai spus că a cunoscut o bătrână oarbă, Serafima, pe care o ajuta să-⁠și curețe locuința și să spele podelele, și că Serafima i-⁠a îndemnat să meargă la biserica Punerii Veșmântului din spatele Mănăstirii Donskoi, unde slujea părintele Alexandru Hotovițki. A respins învinuirea de agitație antisovietică. Împotriva ei nu s-⁠au găsit martori; abia la 16 noiembrie 1937 a fost interogat un preot, Pavel Țvetkov, care a spus că Cernova ar fi vorbit cu dușmănie despre puterea sovietică și despre prigonirea religiei.

La 29 noiembrie 1937 troica NKVD a osândit-⁠o la opt ani de lagăr. În timpul anchetei a stat la Butârka. La 27 decembrie 1937 a ajuns cu transportul la punctul de distribuire al lagărului Siblag, iar la 1 mai 1942 a fost trimisă la lagărele de la Mariinsk (secția Baimsk a Siblag-⁠ului). A murit de foame la 17 septembrie 1943 în secția Baimsk și a fost îngropată în cimitirul acesteia, în mormântul nr. 18.

Se pomenește la 17 septembrie, la 7 februarie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (stil nou), și în Soborul sfinților din Moscova.