Elisabeta din Constantinopol

Sfânta Cuvioasă Elisabeta din Constantinopol, făcătoare de minuni, a fost aleasă pentru slujirea lui Dumnezeu încă înainte de naștere. Mamei ei i s-⁠a descoperit că fetița va fi vas ales al Duhului Sfânt.

Din copilărie părinții au dat-⁠o la mănăstire. A crescut în post și în osteneli și a primit darul de a vindeca nu numai bolile trupești, ci și pe cele sufletești. Surorile au ales-⁠o stareță. Purta o îmbrăcăminte de păr aspru, iar trupul îi era înghețat, dar duhul ardea de flacăra dragostei dumnezeiești.

Înfrânarea ei era fără măsură: mulți ani s-⁠a hrănit doar cu ierburi și legume, fără pâine, și nu a primit niciodată vin și untdelemn. De multe ori a petrecut Sfântul Post al Paștilor fără să guste nimic. Urmând smerenia vameșului, trei ani nu și-⁠a ridicat ochii spre cer, dar cu ochii duhovnicești privea mereu spre Dumnezeu. La rugăciunile de la miezul nopții, Lumina cerească o înconjura și o lumina.

A făcut multe minuni: a omorât prin rugăciune un șarpe cumplit, a vindecat o femeie cu scurgere de sânge, bolnavă de mulți ani, și a alungat duhurile necurate de la oameni. După moarte, mormântul ei a dat vindecări de boli, iar praful luat din moaștele ei a dat vedere orbilor.

Se pomenește la 7 mai (stil nou).