Elisabeta Făcătoarea de minuni

Sfânta Cuvioasă Elisabeta Făcătoarea de minuni s-⁠a călugărit în tinerețe, la Mănăstirea Sfinților Cosma și Damian din Constantinopol. Se socotea mireasa lui Hristos, iar lumea aceasta ca și neființă. Din marea ei dragoste față de Dumnezeu era foarte milostivă, mai ales față de bolnavi și nenorociți. După tradiția creștină, prin darul pe care i-⁠l dăduse Dumnezeu vindeca bolile și elibera oamenii din suferințe. La rugăciunile ei de noapte mulți au văzut-⁠o toată luminată. Creștinii cred că după moarte moaștele ei nu au putrezit și că sunt făcătoare de minuni, așa că timp de veacuri oamenii au vizitat mormântul ei. A murit în anul 540. Biserica Sârbă o pomenește la 24 aprilie după calendarul vechi (7 mai după cel nou).