Elisabeta Kuranova

Sfânta Muceniță Elisabeta Kuranova (Elizaveta Viktorovna Kuranova) s-⁠a născut în 1877 la Moscova și a fost împușcată la 21 octombrie 1937 pe poligonul de la Butovo. Biserica Rusă a trecut-⁠o între sfinți ca muceniță, pentru cinstire în toată Biserica, prin hotărârea Sfântului Sinod din 7 octombrie 2002. Este pomenită la 8 (21) octombrie și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși.

A crescut într-⁠un orfelinat. S-⁠a căsătorit. În 1930 soțul ei a fost învinuit de sabotaj și, prin hotărârea troicii poliției politice, a fost împușcat. Casa le-⁠a fost confiscată, iar Elisabeta Kuranova, ca surghiunită administrativ, a trebuit să părăsească Moscova și să se așeze în orașul Zvenigorod, lângă Moscova.

A fost arestată la 9 septembrie 1937 și închisă în închisoarea Butîrka. La anchetă a fost întrebată dacă strânsese bani și hrană de la oameni ca să-⁠i ajute pe cei întemnițați și surghiuniți. A răspuns că nu, că în 1937 trimisese două pachete preotului întemnițat Serghei Grigorievici Zarubin, cumpărate cu banii ei. A spus că nu făcuse nicio activitate contrarevoluționară, că este singură și fără ocupație hotărâtă și că muncește ocazional. A recunoscut că ține legătura în scris cu preotul Serghie Zarubin, cunoscut de nouă ani, și că în 1936 și 1937 trimisese cam patru pachete. La învinuirea că, nemulțumită de puterea sovietică, făcuse agitație antisovietică printre credincioși, a spus că este nemulțumită de puterea sovietică pentru că a trăit împușcarea soțului, confiscarea avutului și surghiunul, dar nu și-⁠a arătat deschis nemulțumirea și nu a făcut agitație. A spus că socotește că a fost arestată pentru că merge la biserică și cântă în corul bisericii.

Prin hotărârea „troicii speciale” a NKVD pentru regiunea Moscova din 17 octombrie 1937 a fost osândită la moarte pentru „agitație antisovietică, activitate contrarevoluționară”, împreună cu protoiereul Petru Nikotin și cu mirenii Victor Frolov, Ioan Rîbin și Nicolae Kuzmin. A fost împușcată la 21 octombrie 1937 împreună cu protoiereul Petru Nikotin și cu mirenii Victor Frolov și Ioan Rîbin (Nicolae Kuzmin a fost împușcat la 31 octombrie 1937). Toți cei împușcați au fost îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul de la Butovo.