Taisia

Cuvioasa Taisia a fost o femeie din Alexandria, în veacul al IV-⁠lea, care a trăit întâi ca o curtezană, iar apoi s-⁠a pocăit și a petrecut ani de singurătate și rugăciune. Biserica o pomenește ca pe o pildă de pocăință mântuitoare, la 8 octombrie.

Viața ei Potrivit vieții ei, Taisia era frumoasă și bogată, trăind în marele oraș Alexandria, și era cunoscută de toți drept păcătoasă. După unele izvoare, mama ei a deprins-⁠o cu acel fel de viață. Despre ea a auzit un monah, pe care izvoarele îl numesc diferit: Pafnutie, Vissarion sau episcopul Serapion. Îmbrăcat în haine lumești, a venit la ea cu o monedă de aur ca să o aducă la pocăință. Taisia, care crezuse că el vine ca oricare altul, a aflat de la el că Dumnezeu vede toate și că nimic nu se ascunde de El. Conștiința ei s-⁠a trezit și a început să plângă.

Ea a ars în piața orașului toate bogățiile pe care le adunase, potrivit unor izvoare, a dăruit averea săracilor și l-⁠a urmat într-⁠o mănăstire de fecioare. Acolo a fost închisă într-⁠o chilie, unde a stat trei ani, hrănindu-⁠se o dată pe zi și, după unele versiuni, numai cu pâine și apă.

Iertarea După trei ani Pafnutie s-⁠a dus la Sfântul Antonie cel Mare să afle dacă Dumnezeu a iertat-⁠o. Antonie a poruncit ucenicilor să se roage pentru răspuns, iar ucenicul Pavel cel Simplu a văzut în vedenie un pat cu așternuturi de o frumusețe nespusă, păzit de trei fecioare cu chipuri luminoase. Pavel a zis că este pregătit pentru părintele Antonie, dar un glas i-⁠a spus că e pentru Taisia păcătoasa. Așa a aflat Pafnutie voia lui Dumnezeu despre ea.

S-⁠a întors la mănăstire și a scos-⁠o din chilie, deși ea se împotrivea. După cincisprezece zile a căzut bolnavă și, după trei zile, a murit. După Proloagele sârbești, a adormit în jurul anului 340.

Despre izvoare Viața ei s-⁠a păstrat în două scrieri. Cea dintâi, în greacă, poate din veacul al V-⁠lea, a fost tradusă în latină de Dionisie cel Mic. A doua este în latina medievală a lui Marbod de Rennes. Nu apare în martirologiile latine vechi, iar unii cercetători moderni cred că este mai ales o povestire morală alcătuită spre zidire. În 1901, egiptologul Albert Gayet a anunțat că a aflat la Antinoe mumiile Taisiei și ale episcopului Serapion, dar după puțin timp a socotit identificarea nesigură.

Povestea ei a fost foarte iubită în Apus, a inspirat o piesă a lui Hrotsvita din Gandersheim, un tablou al lui Ribera și romanul „Thaïs” al lui Anatole France, apoi opera lui Massenet. Biserica Ortodoxă o pomenește la 8 octombrie, iar Biserica Catolică, care o are în calendar, la aceeași dată.