Haritón de la Sianjema

Cuviosul Haritón de la Sianjema a fost egumen al Mănăstirii Mântuitorului-⁠Eutimie de la Sianjema, desființată în 1764, și a adormit la 11 aprilie 1509. Este cinstit local între cuvioși. Pomenirea lui în calendare este la 11 aprilie și la 26 septembrie, după calendarul vechi (8 octombrie după cel nou).

Despre copilăria și viața lui în lume nu s-⁠au păstrat aproape nicio știre, iar știrile următoare sunt foarte puține și fărâmițate. Se știe că începutul nevoințelor lui se leagă de vremea când Cuviosul Eutimie de la Sianjema s-⁠a mutat de la Mănăstirea Spaso-⁠Kamenni pe râul Sianjema; în singurătatea lui Eutimie a ajuns și monahul Haritón. Împreună au zidit o chilie, apoi au întemeiat o mănăstire. După moartea lui Eutimie (cel târziu în 1465), potrivit poruncii învățătorului său duhovnicesc, Haritón a luat conducerea mănăstirii și a adormit cu rangul de egumen.

Moaștele cuviosului s-⁠au odihnit sub lespede în biserica Înălțării a fostei mănăstiri Sianjema, apoi biserică de parohie a cimitirului Înălțării din ținutul Kadnikov, la o sută douăzeci de verste la nord de Vologda. Azi moaștele cuvioșilor Eutimie și Haritón se află în fosta biserică caldă a Acoperământului Maicii Domnului a mănăstirii (cimitirul Eutimiev din raionul Sianjema, regiunea Vologda). După Erminia icoanelor (la 4 august), Haritón trebuie înfățișat pe icoane cu față închisă la culoare, cu barba mai lată și mai lungă decât a lui Serghie, în veșminte cuvioșești, cu schima pe umeri. În sinaxare și în hagiografiile noi, numele lui se unește de obicei cu al învățătorului său, Eutimie. Fișa dă și ziua 8 octombrie, care nu se potrivește cu 11 aprilie.