Luca al Rostovului

Sfântul Luca a fost episcop al Rostovului, mort la 10 noiembrie 1189. A fost canonizat de Biserica Rusă ca ierarh. Este pomenit la 8 octombrie (21 octombrie după calendarul nou) și la 23 mai (5 iunie), în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl.

Era probabil originar din sudul Rusiei. A primit monahismul într-⁠una dintre mănăstirile Kievului, de unde, nu se știe când, a fost ales egumen al mănăstirii Spasski din Berestovo. La 11 martie 1185 a fost hirotonit episcop al Rostovului. În vremea lui au început lucrările de pictură pe pereții catedralei de piatră a Adormirii din Rostov. Probabil în 1188 a fost mutat la Vladimir pe Kliazma, rămânând episcop al Rostovului. În 1187 l-⁠a îndemnat pe marele cneaz Vsevolod Iurievici să se împace cu cneazul Reazanului. În același an a pictat catedrala Adormirii din Vladimir, pe care a sfințit-⁠o în 1189; această catedrală arsese în 1185 și fusese înnoită de marele cneaz Vsevolod.

La 10 noiembrie 1189 episcopul Luca a trecut la Domnul, iar marele cneaz Vsevolod Iurievici, după cronică, i-⁠a pregătit trupul cu egumenii, cu monahii, cu clericii de strană și cu preoții și l-⁠a așezat la Sfânta Născătoare de Dumnezeu din cetatea Vladimir la 11 noiembrie, în ziua pomenirii Sfinților Lita, Victor și Vincențiu. La restaurarea catedralei (1888 până la 1889) s-⁠a descoperit mormântul episcopului Luca, zidit demult cu cărămizi mari, vechi; lespedea cu care era acoperit, în două ape, dintr-⁠o singură piatră albă, s-⁠a dovedit foarte tare.

Cronicarul spune despre Sfântul Luca: a fost sfânt, milostiv cu cei săraci și cu văduvele, binevoitor cu orice om, bogat sau sărac, smerit și blând în cuvânt și faptă, mângâind pe cei întristați, cu adevărat păstor bun. Printr-⁠un decret al țarului Ivan cel Groaznic, în 1552, s-⁠a poruncit ca în catedrala Adormirii din Vladimir, după cei cinci arhierei ai Vladimirului, să se facă în fiecare an parastas pentru episcopul Luca la 8 octombrie.