Pelaghia

Cuvioasa Pelaghia, Pocăita din Antiohia, a fost o femeie care a trecut de la o viață lumească la pocăință și a trăit ca pustnică pe Muntele Măslinilor, în secolul al V-⁠lea. Este pomenită la 8 octombrie după calendarul vechi, adică 21 octombrie după cel nou.

Viața dinainte

Pelaghia s-⁠a născut în Antiohia Siriei și era de o frumusețe neobișnuită. Înainte de a crede în Hristos, a dus o viață ușuratică și lumească, ca dansatoare și actriță, și era numită Margareta, adică „Mărgăritar”. Viața ei a fost scrisă de diaconul Iacob din Heliopolis, care spune că a fost martor al întâmplărilor.

Pocăința

Odată, episcopii Siriei s-⁠au adunat la un sinod, la Antiohia. Între ei era Nonus, episcopul Heliopolei, pe care ceilalți l-⁠au rugat, ca pe cel mai bătrân, să țină o predică. Când au ieșit din biserică, Margareta a trecut pe lângă ei, în alai, cu o îmbrăcăminte mândră și neînfrânată. Episcopii și-⁠au întors privirea, dar Nonus s-⁠a uitat la ea și a zis, mustrându-⁠și frații și pe sine, că ea îngrijește mai mult trupul ei decât ei sufletele lor. Seara a rugat pe Dumnezeu pentru mântuirea ei. Duminica următoare, Margareta a venit la slujbă și predica lui Nonus despre iad și despre bunătatea raiului a mișcat-⁠o la pocăință. L-⁠a căutat pe Nonus, i-⁠a scris că este păcătoasă și i-⁠a cerut mila lui Dumnezeu, care a venit în lume nu pentru cei drepți, ci ca să mântuiască pe păcătoși. Nonus a răspuns că Dumnezeu o cunoaște și o va primi. Și-⁠a mărturisit păcatele și a fost botezată, cu numele ei de naștere, Pelaghia, avându-⁠o ca naș pe diaconița Romana. Diavolul a venit să se plângă, dar a fost alungat prin semnul Sfintei Cruci. În a treia zi, Pelaghia și-⁠a predat toată averea lui Nonus, care a împărțit-⁠o văduvelor, orfanilor și săracilor cetății, iar pe sclavii ei i-⁠a slobozit.

Pustnicia

Printr-⁠o noapte a plecat în taină, îmbrăcată în hainele lui Nonus, spre Ierusalim și s-⁠a închis într-⁠o chilie pe Muntele Măslinilor, sub chipul unui călugăr eunuc, cu numele Pelaghie. A trăit acolo câțiva ani, în post, rugăciune și veghe, și s-⁠a prăpădit în jurul anului 457, trupul ei nemaiputând fi recunoscut din pricina asprimii ascezei. La înmormântare s-⁠a aflat că renumitul pustnic era femeie. Părinții au încercat să țină taina, dar vestea s-⁠a răspândit, iar moaștele ei au atras pelerini de la Ierihon și din valea Iordanului. După tradiție, a fost îngropată în chilia ei.