Reparata din Cezareea

Sfânta Muceniță Reparata din Cezareea Palestinei a fost, după tradiție, o fecioară din veacul al III-⁠lea, ucisă pentru credința creștină în cetatea ei natală. Este cinstită în Apus și pomenită la 8 octombrie.

Izvoarele îi dau între unsprezece și douăzeci de ani; catedrala Sainte-⁠Réparate din Nisa îi dă cincisprezece. După tradiție, a fost arestată pentru credință și chinuită în prigoana lui Deciu (249-251). Vrăjmașii au vrut să o ardă de vie, dar a fost izbăvită de o ploaie. A fost silită apoi să bea smoală fierbinte. Neavând să se lepede, a fost decapitată. Legenda spune că, în clipa morții, a apărut un porumbel, semn al plecării sufletului ei la cer. Legende mai târzii spun că trupul ei a fost așezat într-⁠o barcă și purtat de suflarea îngerilor la golful numit azi Baie des Anges, la Nisa. O poveste asemănătoare se spune despre Sfânta Restituta, Sfânta Devota, ocrotitoarea Monaco și a Corsicăi, și despre Sfântul Torpes din Pisa.

Dovezi despre cinstirea ei nu există înainte de veacul al IX-⁠lea, când numele ei apare în martirologiul lui Beda; Eusebiu al Cezareei, care a însemnat mucenicia petrecută în Țara Sfântă în veacul al III-⁠lea, nu o pomenește. Cultul s-⁠a răspândit mult în Europa în Evul Mediu, cum arată numeroasele patimi (passiones) din multe părți ale continentului, mai ales din Italia, în Florența, Atri, Neapole și Chieti. Mulți pictori au înfățișat-⁠o, între ei Fra Bartolomeo, Arnolfo di Cambio, Andrea Pisano, Domenico Passignano și Bernardo Daddi. A rămas până în Evul Mediu târziu principala ocrotitoare a Florenței; în jurul lui 1298, orașul a fost pus sub ocrotirea nemijlocită a Maicii Domnului și a Sfântului Ioan Botezătorul. Este ocrotitoarea Nisei și, împreună cu Sfântul Zenobie, a Florenței. Fosta catedrală Santa Reparata din Florența a fost închinată ei (peste temelia ei s-⁠a ridicat Santa Maria del Fiore). Florența o prăznuiește la 8 octombrie, în amintirea izbăvirii de ostrogoții lui Radagaisus în 406, pe care o atribuie mijlocirii ei.