Antonie al Novgorodului

Sfântul Antonie al Novgorodului (în lume Dobrâna Iadreicovici) a fost arhiepiscop al Novgorodului în mai multe rânduri, între 1210 și 1229, și a adormit în Domnul la 8 octombrie 1232. Este cunoscut și ca autor al Cărții Pelerinului, descrierea călătoriei sale la Constantinopol. Biserica Rusă îl cinstește ca ierarh.

Începuturile

S-⁠a născut într-⁠o familie bogată din Novgorod. Unele izvoare spun că era fiul voievodului Iadrei, mort în 1194 într-⁠o campanie împotriva ținutului Iugra. Pe la 1190 s-⁠a călugărit la Mănăstirea Hutân, de lângă Novgorod. Viața sa pe scurt spune că însuși Cuviosul Varlaam de la Hutân, întemeietorul mănăstirii, i-⁠ar fi dat egumenia, dar știrea nu este socotită sigură.

În 1200 a făcut un pelerinaj la Constantinopol și l-⁠a descris în Cartea Pelerinului. Cartea e prețioasă pentru istorici, pentru că înfățișează orașul și sfintele lui așezăminte înainte de cucerirea de către cruciați din 1204. Antonie descrie biserici, icoane, moaște și multe legende bizantine, între care păstrarea toiagului lui Moise și a trâmbițelor de la Ierihon. Potrivit tradiției, a adus de la Ierusalim și o cruce de lemn făcută din Sfântul Lemn, păstrată apoi în catedrala Sfânta Sofia din Novgorod.

Arhiepiscopul

În 1210, după ce arhiepiscopul Mitrofan a fost alungat din scaun, Antonie a fost așezat în locul lui, după ce a fost trimis la Kiev, la mitropolitul Matei. În 1218, când cetățenii l-⁠au chemat înapoi pe Mitrofan, a fost scos din scaun. În 1218 a sprijinit zidirea bisericii de piatră Sfânta Varvara la Hutân. Mai târziu, în jurul anului 1220, mitropolitul l-⁠a rânduit episcop al Premâșlului, în Galiția, pe vremea cneazului Mstislav Mstislavici, potrivit unor izvoare rusești.

După moartea lui Mitrofan, în 1223, și după ce Premâșlul a fost ocupat de unguri, Antonie s-⁠a întors la Novgorod în jurul anului 1225 sau 1226. În 1228, bolnav și lipsit de glas, s-⁠a retras la Hutân. Succesorul său, Arsenie, a fost alungat de popor, pe care îl loviseră ploile și foametea, iar Antonie a fost chemat din nou, până în 1229. A murit în 1232, după o boală care îl făcuse mut.

Cinstirea

A fost canonizat local în 1439. Arhiepiscopul Eftimie al II-⁠lea al Novgorodului a rânduit la 10 februarie pomenirea cneazilor și sfinților Novgorodului, iar numele lui a intrat în Soborul sfinților Novgorodului din veacurile al XVII-⁠lea și al XVIII-⁠lea.

Sfântul este pomenit la 8 octombrie, ziua adormirii, la 10 februarie, în Soborul ierarhilor Novgorodului, și în a doua duminică după Rusalii, în Soborul sfinților Novgorodului.