Elisaveta Crâmova

Sfânta Muceniță Elisaveta Crâmova s-⁠a născut în 1877 în Serpuhov, gubernia Moscova, în familia muncitorului Nikolai Crâmov, și a primit mucenicia prin împușcare la 31 octombrie 1937, pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova. Biserica Rusă o cinstește printre noii mucenici și mărturisitori ai veacului al XX-⁠lea.

Familia era săracă. Tatăl a murit curând, iar mama, spălătoreasă, nu putea hrăni copiii, așa că a fost nevoită să o dea pe Elisaveta la un orfelinat. Până în 1917 a trăit acolo și a lucrat ca cusătoreasă de rufe. După 1917 a locuit în oraș cu fratele ei, un om invalid care avea nevoie de ajutor necontenit. Deși cu sănătate slabă, el s-⁠a angajat ca funcționar la o fabrică, iar sora trăia pe cheltuiala lui, ținând gospodăria.

Până la închiderea, în 1924, a Mănăstirii de maici Vladîcni Alexeevski din Serpuhov, a mers acolo să se roage, ținând toată viața legături strânse cu monahiile și ajutându-⁠le pe cât putea.

La 19 mai 1931 au fost arestați la Serpuhov peste treizeci de preoți și monahii de la Mănăstirea Vladîcni, iar împreună cu ei și Elisaveta Crâmova. Au fost învinuiți că ar fi urmărit crearea nemulțumirii în popor prin măsurile puterii sovietice și că s-⁠ar fi folosit de biserici și de casele lor pentru agitație antisovietică. Elisaveta a răspuns anchetatorului că mergea la biserica Adormirii și că la slujbă se pomeneau mitropoliții Petru de Krutița și Serghie, precum și episcopul Ioasaf, că nu e de acord cu politica puterii sovietice în privința religiei, pentru că aceasta îi jignește simțămintele religioase, și că în 1929 au locuit monahii la ea acasă.

La 16 iulie 1931 troica OGPU a osândit-⁠o la trei ani de surghiun. A fost trimisă din închisoarea Butârka în Kazahstan. Fratele ei a cerut OGPU să-⁠i revizuiască dosarul, având în vedere sănătatea lui slabă, dar cererea a rămas fără urmări.

Elisaveta s-⁠a întors la Serpuhov în 1934. Tot atunci s-⁠a întors din surghiun un ieromonah, numit să slujească la biserica Sfântului Nicolae din oraș, și, neavând locuință, a cerut ajutor Elisavetei și fratelui ei, care l-⁠au primit cu bunăvoință în casa lor. În toiul prigoanei, la 2 octombrie 1937, Elisaveta a fost arestată împreună cu ieromonahul și închisă la Serpuhov. În timpul anchetei, neputând rezista presiunii anchetatorilor, ieromonahul a spus că ea ar fi făcut împreună cu el activitate antisovietică.

Elisaveta a răspuns că în 1931 a fost arestată ca bisericeasă activă cu câteva monahii, că a ținut legătura cu preoții, dar nu a făcut agitație antisovietică și nu se recunoaște vinovată. Avea atunci șaizeci de ani și, după concluzia medicilor din închisoare, nu mai era în stare de muncă fizică din pricina slăbiciunii bătrâneții și a miocarditei. A fost mutată la închisoarea Taganka din Moscova, unde la 17 octombrie 1937 troica NKVD a osândit-⁠o la moarte. A fost împușcată la 31 octombrie 1937 la Butovo și îngropată într-⁠o groapă comună necunoscută.

Se pomenește la 31 octombrie, la 29 mai în Soborul noilor mucenici din Butovo și, la 5 septembrie, în Soborul sfinților din Moscova.