Elisei Șolder

Sfântul Sfințit Mucenic Elisei Șolder, diacon, s-⁠a născut la 14 iunie 1883 în Smolensk, într-⁠o familie cucernică, și a primit mucenicia prin împușcare la 20 august 1937, pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova. Biserica Rusă îl cinstește printre noii mucenici și mărturisitori ai veacului al XX-⁠lea.

Tatăl lui, Feodor Șolder, era ajutor de revizor la Camera de control. Din pricina slujbei tatălui, familia s-⁠a mutat din Smolensk la Tașkent, apoi la Moscova. Elisei Feodorovici a absolvit în 1902 școala din Tașkent, iar la Moscova a lucrat ca contabil la direcția Căii Ferate Alexandrovski. În vremea prigoanei împotriva Bisericii a hotărât să-⁠și închine viața slujirii ei. La 20 octombrie 1920 a fost numit citeț la biserica Nașterii Domnului din așezarea Nemcinovka, iar peste câteva zile, la 25 octombrie, mitropolitul Evsevie de Krutița l-⁠a hirotonit diacon pentru aceeași biserică.

A continuat să îmbine slujirea cu munca civilă, dar în 1924 conducerea a aflat că este slujitor al Bisericii și l-⁠a concediat. În 1934 autoritățile au închis biserica din Nemcinovka, iar preotul paroh, Alexie Sokolov, a trecut cu diaconul Elisei să slujească la biserica Sfântul Nicolae din satul Romașkovo, unde părintele Elisei a slujit până la arestarea din 1937.

Atunci autoritățile au început să adune informații despre toți slujitorii Bisericii, ca să-⁠i aresteze. Informatori au spus, la cererea NKVD, că Elisei Șolder slujește ca diacon la biserica din Romașkovo, face activitate de luminare și duce printre credincioși agitație antisovietică, recrutându-⁠i din satele din jur. În iulie 1937 au fost chemați la interogatoriu martori mincinoși. Unul a spus că, atunci când în 1933 s-⁠a hotărât închiderea bisericii din Nemcinovka, Șolder a făcut agitație ca oamenii să împiedice închiderea; altul, că diaconul Elisei le-⁠a sfătuit, înainte de sărbătoarea de 1 Mai din 1936, să nu o sărbătorească, ci să meargă mai bine la biserică.

La 8 august 1937 părintele Elisei a fost arestat și închis la Taganka. Întrebat de anchetator ce l-⁠a făcut să devină slujitor al Bisericii, a răspuns că mai întâi propria dorință, iar apoi faptul că încă din copilărie simțea chemarea și iubea slujba. A spus că la deschiderea bisericii din Nemcinovka a devenit slujitor la cererea enoriașilor, fiind religios și mai înainte, și că, deși lucra atunci în serviciu sovietic, a primit să slujească în biserică pentru că aceasta era dorința lui.

Despre învinuirea de agitație contrarevoluționară a spus că nu este întru totul loial puterii sovietice, dar că nu a făcut agitație antisovietică; despre închiderea bisericii din 1933, că nu a făcut agitație, ci au lucrat organizat, cu adunări ale credincioșilor, ținând biserica deschisă două săptămâni prin cererile făcute Mossovietului. A tăgăduit cuvintele pe care i le puneau în seamă martorii și a răspuns la sfârșit că nu se recunoaște vinovat de nicio crimă contrarevoluționară.

La 19 august 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Diaconul Elisei Șolder a fost împușcat la 20 august 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, pe poligonul de la Butovo.

Se pomenește la 20 august, la 29 mai în Soborul noilor mucenici din Butovo, și la 5 septembrie în Soborul sfinților din Moscova.