Epictet și Astion

Sfinții Mucenici Epictet și Astion au fost un preot și un monah, uciși în jurul anului 290 la Halmyris (azi Murighiol), în Dobrogea, în vremea prigoanei împăratului Dioclețian. Moaștele lor au fost aflate în anul 2001. Biserica Ortodoxă îi pomenește în luna iulie: după izvorul sârb la 7 (20) iulie, iar Biserica Ortodoxă Română la 8 iulie.

Epictet s-⁠a dăruit lui Dumnezeu din tinerețe. A fost preot și a primit darul facerii de minuni, vindecând pe mulți prin rugăciunile lui. Astion era fiul primarului din părțile locului. Într-⁠o zi a venit în vizită la preotul Epictet. În lunga lor convorbire, Sfântul Epictet l-⁠a încredințat pe Astion de adevărul Evangheliei. Crezând în Iisus Hristos și primind Sfântul Botez, Astion l-⁠a rugat pe preotul Epictet să plece cu el într-⁠o țară îndepărtată, ca să-⁠și închine viața cu totul lui Dumnezeu. Urcându-⁠se pe corabie, Sfinții Epictet și Astion au plecat în țara Sciției. Pe malul Dunării, la vărsare, s-⁠au așezat lângă cetatea Halmyris, printre slavi, și acolo au trăit în nevoințe de post și rugăciune.

Pe atunci a ajuns în cetatea Halmyris căpetenia ținutului, Latronian, iar preoții păgâni au dat de știre despre sfinții Epictet și Astion că atrag la credința lor un mare număr de oameni. Sfinții au fost arestați și li s-⁠au făcut cercetări. După trei zile de închisoare, fără hrană și apă, sfinții mucenici Epictet și Astion au ieșit iar înaintea judecătorului Latronian, gata să primească cu bărbăție o nouă pătimire pentru Hristos. Au fost osândiți să li se taie capul cu sabia, în anul 290. Părinții sfântului Astion, Alexandru și Marcelina, au primit Sfântul Botez de la episcopul cetății Tomis, Evangelicu, care a pătimit el însuși în scurtă vreme.