Withburga de la Dereham

Cuvioasa Withburga din Dereham a fost o stareță din Anglia de Est, cunoscută pentru că a întemeiat și a cârmuit o mănăstire de maici la Dereham, în Norfolk. A murit în 743 și este pomenită la 8 iulie (după izvoarele rusești, la 17 martie). Este cinstită și în Biserica Ortodoxă, în Soborul sfinților din Britania și Irlanda.

După tradiția populară, era cea mai mică dintre fiicele regelui Anna al Angliei de Est, dar unii cercetători, ca Virginia Blanton și Barbara Yorke, socotesc că aceasta este puțin probabil: Beda, care vorbește despre surorile ei mai mari, Sexburga de Ely, Etheldreda, Ethelburga de Faremoutiers și Sethryth, nu pomenește nicio Withburga, iar numele ei apare întâi în izvoare din veacurile X-⁠XI, iar legătura cu casa lui Anna ar putea fi o născocire, făcută ca să sporească cinstea mănăstirii din Ely. După moartea tatălui (în jurul anului 653), Withburga a ridicat o mănăstire la Dereham de Est, în Norfolk.

Se povestește că, în vreme ce se zidea mănăstirea, Withburga nu avea cu ce să hrănească lucrătorii decât cu pâine uscată. S-⁠a rugat Maicii Domnului și i s-⁠a poruncit să-⁠și trimită în fiecare dimineață slujnicele la fântâna locului. Acolo au găsit două cerboaice sălbatice, dar blânde, care s-⁠au lăsat mulse. Laptele lor hrănitor a dat muncitorilor putere să continue zidirea. Un administrator al locului, care nu o iubea pe Withburga sau minunile ei, a vrut să urmărească cerboaicele cu câinii și să le omoare, dar calul l-⁠a aruncat din șa și și-⁠a rupt gâtul. Povestirea este păstrată pe un mare semn din centrul Dereham-⁠ului.

Withburga a murit în 743 și a fost îngropată la Dereham. După cincizeci și cinci de ani, când i s-⁠a deschis mormântul, trupul a fost găsit neatins de vreme și de putrezire, iar biserica și mormântul au devenit loc de pelerinaj. În 974, egumenul Brithnoth de Ely a hotărât să-⁠i fure trupul, ca să încaseze el banii pelerinilor. A mers la Dereham cu câțiva oameni înarmați și a dat un ospăț, iar când localnicii s-⁠au îmbătat, a furat trupul. Locuitorii din Dereham au aflat curând și au urmărit pe făptași, iar în încăierare s-⁠au luptat până și cu sulițe. Totuși, hoții au ajuns la Ely înainte, pentru că știau drumul scurt prin mlaștini. Din acea vreme moaștele lui Withburga s-⁠au aflat din nou la Ely, lângă ale surorilor ei Etheldreda și Sexburga. Când locuitorii din Dereham s-⁠au întors acasă, au găsit că în mormântul pustiit al Withburgăi țâșnise un izvor, pe care l-⁠au socotit mângâiere pentru pierderea sfintei; pelerinii au continuat să vină și să bea din el. Izvorul n-⁠a secat de peste o mie de ani și se vede și azi la locul mormântului.

În 1106, trupul ei a fost cercetat din nou și găsit neatins. Cinstirea ei în Anglia de Est, care n-⁠a fost niciodată mare, a fost legată de cea a Etheldredei. A fost suprimată în vremea Reformei, în anii 1540, iar moaștele i-⁠au fost nimicite.