Teofil Izvorâtorul de Mir

Cuviosul Teofil Izvorâtorul de Mir (numit și Teofil Macedoneanul) a fost monah și ieromonah athonit, născut în jurul anului 1460 la Zilahovo, în Macedonia, și mort la 8 iulie 1548, în chilia Sfântului Vasile de la Karyes, Muntele Athos. Este pomenit la 8 iulie, după calendarul vechi. Izvoarele noastre nu arată un act de canonizare: după izvorul bulgar, el a fost socotit sfânt pentru minunile de la moaștele lui, din care a curs mir.

Tinerețea și slujirea la Patriarhie

S-⁠a născut în jurul lui 1460 la Zilahovo, într-⁠o familie cucernică. A primit o învățătură bună, a cunoscut Sfânta Scriptură, vieți și scrieri ale Sfinților Părinți și a ajuns un caligraf desăvârșit. În 1504 a fost tuns monah cu numele Teodosie, iar în 1506 a fost hirotonit ieromonah, după izvorul bulgar de episcopul Acachie de Rendina, prieten al patriarhului Nifon al II-⁠lea al Constantinopolului. Teofil s-⁠a apropiat de Acachie și l-⁠a însoțit în misiunea lui la Alexandria, încredințată de patriarhul Nifon, ca să cerceteze minunile patriarhului Ioachim al Alexandriei, despre care se spunea că a mutat un munte și a băut o cupă cu otravă. La întoarcere, Acachie și Teofil au vizitat Muntele Sinai și Ierusalimul, unde Acachie a murit. Prin Damasc, cu scrisori de la patriarhii Alexandriei, Ierusalimului și Antiohiei, Teofil s-⁠a întors la Constantinopol, unde, pentru cucernicia și învățătura lui, a fost reținut ca notar și exarh al Patriarhiei de noul patriarh Pahomie I, tot din Zihna.

Athosul

Obosit de viața lumii și de cinstea poporului, Teofil s-⁠a retras după câțiva ani la mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte. Acolo, sub îndrumarea fostului episcop al Metimnei, Malahie, care se afla la Vatoped, s-⁠a dăruit vieții duhovnicești și slujea în fiecare zi Liturghia. După moartea lui Malahie, în 1511 s-⁠a mutat la mănăstirea Iviron, unde a fost novice și a copiat cărți. S-⁠au păstrat una dintre caligrafiile lui și vreo treizeci de lucrări de ale lui, mai ales de cuprins liturgic, în biblioteca mănăstirii Iviron. După unele izvoare, șederea lui la Vatoped a precedat misiunea la Alexandria, din 1509.

Faima lui s-⁠a răspândit în Macedonia și locuitorii Salonicului l-⁠au rugat să primească scaunul de arhiepiscop al orașului. Patriarhul Teolipt I al Constantinopolului, care se afla la Salonic, l-⁠a chemat și el cu același gând. Ca să respingă cererea, în jurul lui 1516 a primit marea schimă, care nu îngăduie slujirea preoțească. În 1522, după o însemnare a lui însuși într-⁠un condic, egumenul mănăstirii Iviron i-⁠a îngăduit să-⁠și ridice o colibă lângă nevoitorul proegumen Dionisie al Ivironului, la Sfântul Ioan Înaintemergătorul, cu care își împărțea greutatea pustniciei aspre. Mai târziu a plecat la Karyes, la nevoitorii Chiril și Serafim, și în cele din urmă s-⁠a așezat în chilia Sfântului Vasile cu ucenicul său Isaac, unde a murit la 8 iulie 1548.

Moartea și moaștele

Înainte de moarte, Teofil a scris o mărturisire de credință și un testament duhovnicesc. Din moaștele lui a curs mir cu bună mireasmă, de aceea a fost numit Izvorâtorul de Mir. După creștini, la moaștele lui se fac minuni de vindecare și de aceea Teofil a fost socotit sfânt.