Procopie

Sfântul Mare Mucenic Procopie, numit și Procopie de Scythopolis sau de Cezareea Palestinei, a pătimit în prigoana lui Dioclețian și a fost decapitat la Cezareea Palestinei în anul 303. Cea mai veche știre despre el, la Eusebiu al Cezareei, îl arată drept cititor și exorcist în Biserica din Scythopolis, iar tradiția mai târzie îl înfățișează ca un ofițer convertit. Biserica îl prăznuiește la 8 iulie.

Povestea din izvoarele vechi Eusebiu, care a scris despre mucenicia lui, spune că s-⁠a născut la Ierusalim și a trăit la Scythopolis, unde slujea în trei rânduri în Biserică. Citea Scriptura, o tâlcuia în limba siriacă și vindeca prin rugăciune pe cei stăpâniți de duhuri rele. A fost trimis, împreună cu tovarășii lui, de la Scythopolis la Cezareea Maritima, unde i s-⁠a tăiat capul. Relatarea lui Eusebiu s-⁠a păstrat și în vechi traduceri siriace, georgiene și latine. Tradiția ucraineană adaugă că trăia doar cu pâine și apă, de două-⁠trei ori pe săptămână, și că a citit toată viața Sfânta Scriptură. El este socotit întâiul mucenic pentru Hristos din Palestina.

Viața sa după tradiție Viața sa de mai târziu, cu totul diferită, spune că s-⁠a născut la Ierusalim cu numele de Neanias, din Hristofor, un creștin de neam ales, și din Teodosia, o păgână. Rămas fără tată, a fost crescut de mama sa în credința păgână, iar ea l-⁠a dus la împăratul Dioclețian. Acesta l-⁠a făcut ducele Alexandriei și i-⁠a poruncit să-⁠i urmărească pe creștini.

Pe drum spre Apameea, lângă cetate, a fost cutremur, cerul s-⁠a luminat de fulgere, iar Neanias a auzit un glas care îl amenința cu moartea dacă îi va prigoni pe creștini. I s-⁠a arătat apoi o cruce ca de cristal și glasul a spus că este Iisus cel răstignit, Fiul Dumnezeului celui viu. Era o întâmplare asemănătoare cu cea a Apostolului Pavel. La Apameea a cerut să fie învățat în credință și s-⁠a botezat, primind numele Procopie.

Întors la Scythopolis, a făcut o cruce de aur și de argint, după chipul celei care i se arătase. Pe ea au apărut trei icoane cu litere ebraice, în mijloc cuvântul Emanuel, iar în părți numele Mihail și Gavriil. Cu această cruce în fruntea oștirii a biruit pe vrăjmașii care năvăleau în țară. Când mama i-⁠a cerut, bucuroasă de izbânzi, să mulțumească zeilor aducând jertfe, Procopie i-⁠a răspuns că a învins cu puterea lui Hristos și nu a idolilor. Ea l-⁠a pârât împăratului.

Mucenicia Adus în fața dregătorului Iust, ni se spune că a primit scrisoarea împăratului cu porunca de a se închina zeilor romani și a rupt-⁠o. A fost închis și chinuit la Cezareea. În temniță, după viața sa, Hristos i s-⁠a arătat din nou, l-⁠a botezat și i-⁠a dat numele Procopie.

În temniță au venit la fereastra lui douăsprezece femei, care au mărturisit că sunt și ele slujitoare ale lui Hristos. Au fost aruncate în aceeași închisoare, iar Procopie le-⁠a învățat credința și cum să primească cununa muceniciei. Izvoarele bulgare vorbesc de douăzeci de fecioare. Văzând chinurile lor și curajul fiului ei, mama lui Procopie a crezut în Hristos. La locul de execuție, Procopie și-⁠a ridicat mâinile spre răsărit și s-⁠a rugat pentru toți cei săraci și în nevoie, pentru văduve și orfani și mai ales pentru Biserică, să crească și să dăinuie. Potrivit vieții sale, rugăciunea i-⁠a fost ascultată, iar el a plecat bucuros la Domnul, sub sabie, la 8 iulie 303, fiind tăiat din porunca guvernatorului Flavian. Trupul i-⁠a fost îngropat în taină de creștinii din zonă.

Cinstirea Numele Sfântului Procopie este pomenit la slujba cununiei, alături de Sfinții Constantin și Elena, pentru că el le-⁠a pregătit pentru mucenicie pe fecioarele care au pătimit după el. La Scythopolis i s-⁠a închinat o capelă, iar împăratul Zenon a ridicat în Cezareea Maritima o biserică în cinstea lui, în anul 484. Moaștele sale au fost mutate la biserica Sfântul Mihail din Antiohia, iar la Constantinopol i-⁠au fost închinate patru biserici. În Apus, Beda Venerabilul l-⁠a trecut în martirologiul său la 8 iulie, iar numele său a intrat și în Martirologiul Roman. Este ocrotitorul unor orașe din Serbia, iar în tradiția bulgară este ocrotitor al albinelor și al stupilor.