Epimah

Sfântul Mucenic Epimah a pătimit în Alexandria Egiptului în vremea prigoanei împăratului Deciu (249-251), împreună cu Alexandru, în jurul anilor 249-251. Este pomenit în soborul mucenicilor din Alexandria, între care bătrânul Iulian, Cronion, ostașul Besas, Macarie, Epimah, Alexandru și alții.

În anii prigoanei lui Deciu, în Alexandria erau mulți creștini viteji, martori minunați ai Împărăției lui Dumnezeu, rămași neclintiți în chinuri cumplite. Cel dintâi a fost bătrânul Iulian, care, bolnav de gută, nu putea sta în picioare și nici merge; a fost adus la judecător cu doi slujitori care îl duceau. Unul dintre slujitori s-⁠a lepădat îndată de Hristos, celălalt, Cronion, a mărturisit tare credința împreună cu Iulian.

Au fost puși pe cămile și plimbați prin toată Alexandria, biciuiți necontenit, apoi arși într-⁠un foc puternic în fața poporului. Mânia păgânilor era atât de mare, încât un ostaș, Besas, care îi apărase pe Cronion și pe Iulian de furia mulțimii, a fost prins, dus la locul osândei și tăiat cu sabia. Alt creștin, libian, Macarie, a primit fericirea făgăduită de Domnul celor prigoniți pentru El: judecătorul nu l-⁠a putut înduplece să se lepede de Hristos prin nicio stăruință, și el a fost ars de viu.

Aceeași soartă au avut-⁠o Epimah și Alexandru. Mult timp au stat în temniță, răbdând mii de chinuri felurite, dar nici biciuirea, nici sfâșierea trupului cu gheare de fier nu le-⁠a putut clătina curajul, iar călăii obosiți i-⁠au ars de vii. Nu au fost cruțate nici femeile: sfânta fecioară Amonaria a primit de la judecător cele mai alese chinuri, pentru că anunțase dinainte că nu va rosti cuvintele cerute de el; în ciuda chinurilor cumplite a rămas neclintită și a fost dată morții. Odată cu ei au pătimit încă treisprezece mucenici.

Grecii îi pomenesc la 12 noiembrie (stil nou). Numele lui Epimah nu este cuprins în calendarul actual al Bisericii Ruse.