Eubotiu din Cizic

Sfântul Mucenic Eubotiu din Cizic (numit și Eubiot) a trăit la sfârșitul secolului al III-⁠lea și începutul celui de-⁠al IV-⁠lea și este pomenit la 18 decembrie. Pentru că a dus o viață virtuoasă printre elenii păgâni, a suferit cumplit înainte de a se odihni în Domnul.

În vremea împăratului Maximian, Eubotiu era dintr-⁠un sat numit Ptoketon, din provincia numită „a lui Opsikios”, unde s-⁠a născut, a crescut și a murit. Pentru că trăia plăcut lui Dumnezeu și strălucea în orice fel de virtute, a pătimit mult de la eleni, fiind bătut pe unde mergea. A săvârșit multe minuni, prin care mulți necredincioși s-⁠au întors la Hristos. O dată, după ce a fost bătut cu bețe și cu pietre, a fost aruncat în foc, dar harul lui Hristos l-⁠a păzit nevătămat. Mulți privitori s-⁠au minunat, au crezut și s-⁠au botezat în biserica de acolo, întemeiată de apostolii Pavel și Sila.

Aflând, Leontie, guvernatorul Cizicului, a trimis oameni să-⁠l lege și a poruncit să fie lovit cu pietre peste gură și obraji, apoi atârnat de un copac și sfâșiat cu biciurile, apoi aruncat fiarelor, care nu l-⁠au atins; a fost închis în temniță. Mulți eleni au văzut aceasta, au alergat la credința lui Hristos și s-⁠au botezat. Guvernatorul a poruncit gladiatorilor să-⁠l ucidă, dar întunericul a căzut asupra lor și s-⁠au ucis între ei. După douăzeci și două de zile a venit vestea că Constantin înainta dinspre apus spre răsărit ca să lupte cu tiranul Maximian, iar Maximian, înspăimântat, a poruncit să fie eliberați creștinii din închisori. Eubotiu a fost atunci dezlegat din lanțuri, s-⁠a întors în chilia lui, a mai trăit cinci ani și, după multe alte minuni, și-⁠a dat duhul în pace, în anul 318. Biserica îl pomenește ca mucenic, deși nu a fost ucis.