Eufimia de la Devici

Sfânta Eufimia de la Devici, cunoscută în popor ca fericita Stoina Zarici, a fost monahie și nebună pentru Hristos la Mănăstirea Devici din Kosovo. S-⁠a născut în 1815 la Donje Lopiže, lângă Sjenica, într-⁠o familie preoțească cinstită. În tinerețe era cunoscută pentru blândețea și ascultarea ei și făcea munci obișnuite de la țară, între care păstoritul oilor.

La douăzeci de ani a simțit chemarea și a venit la Mănăstirea Devici, ridicată în jurul mormântului Sfintei Ioanichia de Devici, unde a primit numele Eufimia. A dus o nevoință foarte aspră: se hrănea cu pâine și apă, dormea puțin și neodihnit și petrecea ceasuri în rugăciune cu lacrimi, în genunchi, îngrijind totodată de mănăstire și de mormântul Sfintei Ioanichia. Ceea ce a deosebit-⁠o a fost nebunia pentru Hristos. Neînvățată în cele lumești, avea totuși o înțelepciune duhovnicească adâncă. Mergea prin împrejurimi să adune ajutoare pentru mănăstire și folosea prilejul ca să-⁠i învețe pe oameni credința. Chema deschis la pocăință și de aceea i s-⁠a spus „Pocăința”. Era respectată deopotrivă de creștini și de musulmani.

După tradiție și-⁠a știut ceasul morții și s-⁠a odihnit întru Domnul la 15 februarie 1895, la Novi Pazar. Moaștele ei au fost îngropate în fața bisericii Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Ras. Cinstirea ei s-⁠a întărit după mărturiile credincioșilor despre o lumină arzătoare văzută ani la rând deasupra mormântului. Prima ei viață a fost scrisă de Sfântul Nicolae Velimirovici. Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe a trecut-⁠o între sfinți în mai 2026 și a rânduit pomenirea la 15 februarie, stil vechi (28 februarie, stil nou).