Eufrosin din Tver

Sfântul Cuvios Eufrosin din Tver a fost ucenic și urmaș al Cuviosului Savatie la conducerea Pustiei Savatie, și a răposat în jurul anului 1460. În vremea egumeniei lui a venit în mănăstire Cuviosul Iosif de Volokolamsk, care a însemnat: „Am văzut în Pustia Savatie un sfânt bătrân pustnic, pe nume Eufrosin. Era din neamul prinților Teprinski. A trăit în pustie șaizeci de ani fără să iasă.

Veneau la el după sfat mulți monahi, prinți și boieri, tulburându-⁠i liniștea. Atunci a fugit de zvonul oamenilor la Veliki Novgorod, pe lacul Nevo (Ladoga), a găsit o insulă și a trăit acolo câțiva ani. Locuitorii din jur, auzind de nevoitor, au început să se adune la el cu soțiile și copiii, și el a fost silit să se ascundă iar, de data aceasta în Pustia Savatie.”

Stăpânitorul acelui ținut, prințul Boris Alexandrovici, a trimis la el pe fiica lui tânără, atunci logodită cu marele cneaz Ivan Vasilievici; au venit cu ea arhimandriți, egumeni și boieri, și l-⁠au rugat pe fericitul Eufrosin să se roage pentru fată; era foarte bolnavă și a fost adusă în pustie în brațe. El a refuzat, numindu-⁠se nevrednic și păcătos. Ei l-⁠au rugat cu lacrimi, spunând: „Dacă va rămâne vie prin rugăciunile tale, părinte, vei împăca două cnezate”.

Văzând că fata a căzut într-⁠o boală grea, cuviosul Eufrosin a poruncit s-⁠o ducă în biserică și s-⁠a rugat cu lacrimi și suspine înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Apoi a poruncit să se cânte un paraclis Maicii Domnului și marelui făcător de minuni Nicolae. După paraclis, fata a deschis ochii și s-⁠a așezat; cei care o aduseseră au ridicat-⁠o sănătoasă și în aceeași zi au dus-⁠o la tatăl ei, slăvind pe Dumnezeu, Care dăruiește har sfinților Săi.

Se pomenește la 18 iulie, într-⁠o zi mutabilă, în Soborul sfinților din Tver.