Eufrosina din Tesalonic

Sfânta Eufrosina din Tesalonic a fost păstorița care a arătat Sfinților Simeon și Teodor icoana Maicii Domnului zugrăvită de Sfântul Apostol Luca, în peștera care avea să devină Mănăstirea Mega Spilaion, Marea Peșteră. A trăit în veacul al IV-⁠lea, în Ahaia.

Simeon și Teodor s-⁠au născut la începutul veacului al IV-⁠lea la Tesalonic, din părinți cucernici și cărturari, și au studiat teologia, filosofia, retorica și poezia. Inspirați de pilda nevoitorilor din pustie, au început viața monahală: întâi pe muntele Olimp, apoi pe Ossa și pe Pelion; au vizitat nevoitori pe peninsula Athos și au mers în Țara Sfântă și la Sinai. La întoarcere, la Ierusalim, au primit hirotonia din partea episcopului Maxim.

Acolo amândoi au avut același vis: Maica Domnului, însoțită de Sfinții Apostoli Pavel, Andrei și Luca, le-⁠a poruncit să meargă în Ahaia și să găsească icoana ei, zugrăvită de Sfântul Luca. Cu binecuvântarea episcopului au pornit spre coasta de nord-⁠est a Peloponezului, unde au propovăduit trei apostoli: Pavel la Corint, Andrei la Patras, Luca în părțile dinafară ale Ahaiei.

Ajunși în Ahaia, s-⁠au rugat lui Dumnezeu să le arate calea. În aceeași noapte, în vis, Domnul le-⁠a poruncit să meargă la râul Buras, la două ore de mers de Ahaia, și să găsească acolo o păstoriță cucernică, pe nume Eufrosina, care îi va duce la icoană. A doua zi dimineață, ajunși în locul arătat, au văzut-⁠o pe păstoriță așteptându-⁠i. S-⁠a închinat lor și i s-⁠a adresat pe nume.

Tulburați de înainte-⁠vederea ei, nu îndrăzneau să se apropie. Eufrosina a observat și, chemând în ajutor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a lovit cu toiagul stânca pe care ședea, și îndată a țâșnit din stâncă un izvor cu apă curată, care poartă și azi numele ei.

Ea le-⁠a povestit că trăiește în satul vecin, Galata, și că adesea își paște turma tatălui ei lângă o stâncă înaltă. De două ori a văzut cum o capră din turmă se urca pe stâncă la intrarea într-⁠o peșteră și, când se întorcea, avea botul ud și picurând. Eufrosina a bănuit că acolo e un izvor și s-⁠a urcat să vadă. Trecând prin desiș și ajungând la intrarea într-⁠o peșteră uriașă, a auzit deodată pe cineva chemând-⁠o pe nume.

S-⁠a uitat în jur și a văzut pe zidul de sus al peșterii o icoană a Maicii Domnului. Glasul care ieșea din icoană i-⁠a poruncit să aștepte venirea părintelui Simeon și a părintelui Teodor. Monahii au urcat în peșteră, unde totul era întocmai cum spusese păstorița. Au luat cu evlavie icoana, au scos-⁠o din peșteră și s-⁠au întors să curețe peștera și să o pună în rânduială.

Au dat foc tufărișului și gunoiului adunat în peșteră și au rămas la intrare, așteptând să se consume. Deodată din peșteră a zburat, ca pe aripi, un șarpe uriaș, speriat de foc și de fum. Frații și Eufrosina au sărit înapoi cu frică, dar din icoană a țâșnit un fulger care a țintuit șarpele de pământ. Au intrat în peșteră.

Vestea despre noua icoană s-⁠a răspândit în toată peninsula. Creștinii veneau să se închine sfintei icoane, prin care Domnul a făcut multe minuni. În jurul lui Simeon și Teodor au început să se adune monahi, iar ei au început să străbată Peloponezul propovăduind Evanghelia. Pe vremea împăratului Iulian Apostatul frații au fost alungați pentru scurtă vreme din acele locuri, dar după moartea lui s-⁠au întors. Amândoi au murit la Mega Spilaion. Eufrosina și-⁠a zidit lângă peșteră o chilioară și a trăit în ea ca pustnică până la sfârșitul vieții.

Grecii o pomenesc la 31 octombrie. Numele ei nu este cuprins în calendarul actual al Bisericii Ruse.