Eustatie din Ancira

Sfântul Mucenic Eustatie din Ancira a fost ostaș. A fost prins pentru mărturisirea credinței creștine și adus înaintea dregătorului cetății Ancira. La judecată s-⁠a mărturisit creștin cu tărie și bărbăție și a fost dat la munci. L-⁠au bătut fără milă, i-⁠au găurit tălpile și, legându-⁠l cu o funie, l-⁠au târât prin oraș până la râul Sagaris (Sangarios). Pe mal l-⁠au pus într-⁠o ladă de lemn și l-⁠au aruncat în apă.

Îngerul lui Dumnezeu a scos lada la mal. Sfântul cânta, în ladă, Psalmul 90. Văzând minunea și simțindu-⁠se rușinat, dregătorul și-⁠a scos sabia și s-⁠a ucis singur. Mucenicul, primind Sfânta Împărtășanie din mâna unui înger, și-⁠a dat duhul lui Dumnezeu, pe la 316. Cinstitele lui moaște au fost îngropate în Ancira. Se pomenește la 10 august (stil nou). Povestea muceniciei lui a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.