Eustatie Sokolski

Sfântul Sfințit Mucenic Eustatie Sokolski, preot, s-⁠a născut la 20 februarie 1874 în satul Rojdestvo din ținutul Medân, gubernia Kaluga, în familia diaconului Petru Sokolski. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 17 februarie 1938, pe poligonul Butovo, lângă Moscova.

În 1895 Eustatie Petrovici a terminat seminarul teologic și un an a fost învățător sătesc. În 1896 a fost hirotonit preot pentru biserica Sfântului Nicolae din satul Kamenskoe, în ținutul Zvenigorod din gubernia Moscova, una dintre cele mai vechi biserici ale eparhiei, ridicată în a doua jumătate a veacului al XIV-⁠lea. Satul ținea atunci de domeniile catedralei Arhanghelului din Moscova.

Credincioșii l-⁠au îndrăgit pe părintele Eustatie pentru slujirea lui plină de râvnă și pentru că nu cerea niciodată bani pentru slujbe; când i se ofereau, iar el vedea că familia era săracă, refuza, spunând că aceia vor avea nevoie de ei. Când au început prigonirile din partea celor fără de Dumnezeu, în biserică a continuat să cânte un cor mare, alcătuit de el, cu câte opt cântăreți la fiecare strană.

La 1 decembrie 1927 autoritățile l-⁠au arestat și l-⁠au închis la Butârka, la Moscova. Era învinuit că a rostit predici antisovietice și că a răspândit printre țărani o chemare cu conținut monarhist. Cu toate silințele anchetatorilor, vinovăția lui n-⁠a putut fi dovedită, iar la 29 februarie 1928 a fost eliberat.

A doua oară a fost arestat la 27 ianuarie 1938, în timpul arestărilor în masă ale clerului. Cu puțin timp înainte, un șef de la conducerea din Moscova a întrebat unitatea NKVD din Naro-⁠Fominsk câți oameni sunt hotărâți pentru arestare și i s-⁠a cerut să „îndeplinească” cifra. Au fost alese mai întâi persoanele care fuseseră pârâte și cele care, după origine sau îndeletnicire, nu aveau loc în noua orânduire, adică preoții și slujitorii bisericii. Anchetatorii întocmeau procese-⁠verbale de „mărturii” pe care le semnau martori de serviciu, apoi chemau acuzatul și îi cereau să semneze un proces-⁠verbal de interogatoriu pregătit dinainte, în care se mărturisea vinovat; cine refuza era bătut crunt. În asemenea împrejurări s-⁠a aflat și părintele Eustatie, dar nu s-⁠a recunoscut vinovat și n-⁠a vrut să semneze.

Pe tot timpul anchetei a fost ținut în satul său într-⁠un șopron rece. Deși era iarnă, i-⁠au luat haina de deasupra și nu i-⁠au dat de mâncare. De frig și de foame s-⁠a îmbolnăvit, iar când l-⁠au scos ca să-⁠l ducă la închisoarea Taganka din Moscova, abia mai era în viață. La plecare, tot satul s-⁠a adunat să-⁠l petreacă.

La 11 februarie 1938 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte prin împușcare. Părintele Eustatie Sokolski a fost împușcat la 17 februarie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, pe poligonul Butovo. Se pomenește la 17 februarie (stil nou), adică 4 februarie după calendarul vechi, la 29 mai, în Soborul noilor mucenici din Butovo, într-⁠o zi schimbătoare, și în Soborul sfinților din Moscova, la 5 septembrie.