Eustratie Făcătorul de minuni

Cuviosul Eustratie Făcătorul de minuni (numit și Eustratie de la Agauru sau Eustratie din Tars) s-⁠a născut în jurul anului 772 sau 773 în Cilicia, în Imperiul Bizantin, și a murit în 867 sau 868, la vârsta de nouăzeci și cinci de ani. A fost ucenic, următor și tovarăș al sfântului Ioanichie cel Mare și egumen al Mănăstirii Agauru de pe Olimpul Mic, în Bitinia. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 9 ianuarie (22 ianuarie după calendarul nou, în Biserica Sârbă).

S-⁠a născut într-⁠o familie bogată, a lui Gheorghe și a Megefei. Izvorul sârb spune că s-⁠a născut la Tars. La douăzeci de ani a fugit de acasă la muntele Olimpul Mic, la Mănăstirea Agauru, aflată la vreo trei kilometri la vest de orașul Prusa (Bursa de azi). Egumenul mănăstirii era Grigorie, unchiul lui dinspre mamă. După înfrângerea împăratului Mihail I în războiul cu bulgarii (807 până în 815), în 813 s-⁠a urcat pe tron Leon al V-⁠lea Armeanul (813 până în 820), în vremea căruia a reînceput iconoclasmul. Eustratie, la sfatul lui Ioanichie cel Mare, s-⁠a ascuns până la uciderea împăratului, apoi s-⁠a întors în mănăstire. După moartea egumenului Grigorie și a fratelui acestuia, Vasile, a condus mănăstirea în vremea împăratului Teofil (829 până în 842). Izvorul sârb spune însă că s-⁠a întors după moartea lui Leon și după urcarea pe tron a lui Mihail al II-⁠lea Amoreanul și a împărătesei Teodora, în 843, ceea ce nu se potrivește cu izvorul rus, care pune întoarcerea la uciderea lui Leon (820).

A făcut multe minuni. A fost un mare nevoitor și om de rugăciune. În cei șaptezeci și cinci de ani de monahism nu s-⁠a culcat niciodată pe partea stângă, ci mereu pe cea dreaptă, iar în timpul slujbei dumnezeiești spunea în sine, de la început până la sfârșit, „Doamne, miluiește”. Izvorul sârb îl numește greșit mucenic.

Principalul izvor despre viața lui este o Viață anonimă din prima jumătate a veacului al X-⁠lea, scrisă de un monah al mănăstirii Agauru după însemnările martorilor minunilor și după Viața lui Ioanichie cel Mare, alcătuită de monahul Petru, care s-⁠a sprijinit mai ales pe povestirile lui Eustratie, ce l-⁠a însoțit pe Ioanichie zeci de ani. Pe această Viață anonimă se bazează știrea despre Eustratie din Sinaxarul Bisericii din Constantinopol (sfârșitul veacului al X-⁠lea).