Iulian și Vasilisa

Sfinții Mucenici Iulian și Vasilisa au fost soț și soție, creștini care au murit în jurul anului 304, în vremea prigoanei lui Dioclețian. Sunt cinstiți atât în Răsărit, cât și în Apus. Nu se știe nimic sigur din punct de vedere istoric despre ei, iar Iulian din Antinoe a fost adesea confundat cu Iulian din Cilicia; Martirologiul Roman pomenește treizeci și nouă de sfinți cu acest nume.

După legendă, Iulian s-⁠a născut la Antinoe, în Egipt. Părinții l-⁠au silit să se căsătorească cu Vasilisa, o fată nobilă și bogată; soții au hotărât de comun acord să-⁠și păstreze fecioria. Vasilisa a întemeiat o mănăstire de femei, al cărei stareță a ajuns ea, iar Iulian a adunat o mulțime de monahi și le-⁠a purtat de grijă. Cei doi și-⁠au schimbat casa într-⁠un spital care putea găzdui până la o mie de oameni, de aceea Iulian este uneori amestecat cu Iulian Ospitalierul. Vasilisa a răbdat mari prigoniri și a adormit în pace; Iulian a trăit după ea mulți ani.

În vremea prigoanei lui Dioclețian, Iulian a fost arestat, chinuit și omorât, la Antiohia din Siria, după latini, din porunca guvernatorului Marțian, sau, după greci, mai probabil, la Antinoe. După povestire, el l-⁠a adus la credință pe Celsiu, fiul chinuitorului său, dregătorul Marțian, și pe mama acestuia, Marcionila; l-⁠a înviat pe un păgân mort, care a crezut și el. Cei întorși la Domnul au fost botezați de preotul Antonie, iar păgânul a primit numele Anastasie. Pentru mărturisirea credinței au fost aruncați în temniță și tăiați cu sabia, laolaltă cu Iulian: Celsiu, tânărul fiu al Marcionilei, preotul Antonie și Anastasie; se spune că și cei șapte frați ai Marcionilei au fost uciși, iar alte izvoare vorbesc de douăzeci de ostași.

Cei doi s-⁠au bucurat de mare cinstire încă din vechime, înainte de veacul al VIII-⁠lea. Martyrologium Hieronymianum îi pomenește la 6 ianuarie, iar alte martirologii îi așază între 9 și 13 ianuarie sau în alte zile. La Constantinopol a existat o biserică în numele lor, închinată în 5 iulie. Din vechea literatură engleză s-⁠a păstrat un fragment din Patimile Sfântului Iulian și ale soției sale Vasilisa, scrise de Ælfric, unde se arată cum cei doi s-⁠au făgăduit în noaptea nunții să trăiască în curăție, iar Iulian a murit prin tăierea capului. Biserica Ortodoxă îi pomenește la 8 și 9 ianuarie.