Petru al Sevastiei

Sfântul Ierarh Petru al Sevastiei a fost episcop al Sevastiei din Armenia Mică, fratele cel mai mic al Sfântului Vasile cel Mare, al Sfântului Grigorie de Nyssa, al juristului Naucratie și al Sfintei Macrina cea Tânără. S-⁠a născut în jurul anului 340 și a adormit în 391 (după alte izvoare, 392). Se pomenește la 9 ianuarie.

Familia

Părinții lui erau Vasile cel Bătrân și Emilia din Cezareea Capadociei, care au fost izgoniți pentru credință în vremea împăratului Galerius Maximian și au fugit în pustiile Pontului. Bunica lui a fost Macrina cea Bătrână, ucenica lui Grigorie Taumaturgul. Era cel mai mic dintre cei zece copii; frații lui au fost Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Naucratie și Macrina cea Tânără. După unele izvoare, când tatăl a murit, Petru nu se născuse încă, și l-⁠au crescut mama, Emilia, și mai ales sora Macrina, care a avut mare înrâurire asupra pregătirii lui religioase, învățându-⁠l și îndreptându-⁠l spre viața duhovnicească și ascetică. El a renunțat la științele lumești și s-⁠a dăruit cugetării asupra Bibliei și vieții religioase. Părea înzestrat nu mai puțin decât ceilalți, mai cunoscuți membri ai familiei, dar geniul lui „pare să fi fost mai degrabă practic decât literar”.

Obștea de pe Iris

A ajutat pe sora și pe mama lui să întemeieze o obște monahală pe moșia familiei din Pont, după moartea tatălui, și a luat parte la transformarea treptată a casei mamei lui dintr-⁠o obște de fecioare într-⁠o obște de viață comună de femei și de bărbați. Un timp Vasile a fost vecinul lui de partea cealaltă a râului Iris, unde întemeiase o mănăstire pentru ascete bărbați, și Petru i-⁠a urmat la conducerea ei când, în 365, Vasile a fost chemat în sfârșit la Cezareea de episcopul Eusebiu (după alt izvor, în 362). Petru conducea obștea de monahi, iar Macrina pe cea a monahiilor. Vasile l-⁠a folosit pe frate ca trimis de încredere în unele treburi. Mai târziu s-⁠a retras din treburi și a reluat viața de ascet singuratic.

Când provinciile Pont și Capadocia au fost lovite de o foamete cumplită, a dat o dovadă minunată de milostenie, dăruind tot ce era al mănăstirii lui și tot ce a putut aduna, ca să hrănească mulțimile numeroase care veneau zilnic la el în vremea suferinței. Curând după ce Vasile a ajuns episcop al Cezareei, în 370, Petru a primit de la el hirotonia de preot. A rămas în mănăstire până după moartea lui Vasile și a Macrinei, în 378 sau 379.

Episcop la Sevastia

În jurul anului 380 a fost ridicat pe scaunul Sevastiei din Armenia și a stat alături de frații lui Vasile și Grigorie în lupta cu arianismul; după sfatul lui, Grigorie de Nyssa a scris marea lucrare Împotriva lui Eunomie, în apărarea cărții cu același nume a lui Vasile; la dorința lui a scris și Tâlcuire la lucrarea celor șase zile, ca să apere și să încheie lucrarea asemănătoare a lui Vasile, iar o altă lucrare, Despre alcătuirea omului, a scris-⁠o la îndemnul lui și i-⁠a trimis-⁠o cu o prefață potrivită ca dar de Paști. În viața și păstoria lui a arătat aceleași însușiri ca Vasile. Nu se cunosc amănunte despre lucrarea lui de episcop, afară de faptul că a fost de față la Sinodul al II-⁠lea Ecumenic din Constantinopol, în 381. Diaconița Olimpiada, prietena Sfântului Ioan Gură de Aur, i-⁠a încredințat mari sume ca să le împartă săracilor. Se spune că s-⁠a păstrat de la el o singură scrisoare, către fratele său Grigorie, cu rugămintea de a-⁠i trimite tratatul Împotriva lui Eunomie. A adormit în 391 și a fost cinstit ca sfânt. Cinstirea lui a fost trecută la 9 ianuarie în Martirologiul lui Baroniu; în ediția a doua a Martirologiului Roman (2004) este trecut la 26 martie.