Vaneng

Sfântul Vaneng (Waningus) a fost conte merovingian și dregător regal sub regele Clotar al III-⁠lea. L-⁠a ajutat pe Sfântul Vandrille să întemeieze mănăstirea Fontenelle și apoi a întemeiat mănăstirea Fécamp. A trecut la Domnul în jurul anului 683. Izvoarele nu se potrivesc asupra zilei pomenirii: un izvor rus dă 9 ianuarie, unul englez 18 decembrie.

S-⁠a născut la Rouen și a fost guvernator al ținutului Caux, în Neustria. Era pios, dar iubea și vânătoarea. Avea o evlavie deosebită față de Sfânta Eulalia (numită în limba izvoarelor Aulaire). Într-⁠o noapte a visat că ea îi amintea de greutatea cu care bogații intră în cer. În jurul anului 648, s-⁠a retras de la curte ca să-⁠l ajute pe Vandrille să întemeieze mănăstirea Fontenelle, ajutând să fie înzestrată. Fontenelle a urmat regula Sfântului Columban. După unele izvoare, el s-⁠a făcut monah.

Vreo zece ani mai târziu, după ce s-⁠a vindecat de o boală grea, Vaneng a întemeiat biserica Sfintei Treimi și mănăstirea de maici alăturată, Treimea de la Fécamp. Pe la 675, episcopul orbit Leodegar a fost trimis la Fécamp, unde măicuțele l-⁠au îngrijit cu grijă, până când, în octombrie 678, a fost luat de acolo la porunca majordomului Ebroin și ucis.

Moaștele lui Vaneng au fost mutate din Fécamp în veacul al IX-⁠lea la mănăstirea augustiniană din Ham; după izvorul englez, ele se află acum la Gand, în Belgia. Fiul lui, Desiderie, a fost dat spre creștere egumenului de la Fontenelle, a devenit monah acolo și a murit în jurul anului 700; este și el socotit sfânt.