Eutihie Didenko

Sfântul Cuvios Mucenic Eutihie Didenko, monah, s-⁠a născut în 1870 în satul Nikolaevskoe din ținutul Zmeinogorsk, gubernia Tomsk, în familia țăranului Ioan Didenko, și a primit la Botez numele Emelian. Era văr primar cu ieromonahul Laurențiu Levcenko de la Optina, a fost căsătorit, a rămas văduv și a plecat la mănăstire. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 5 decembrie 1937.

Viața monahală

O vreme a stat la Lavra Peșterilor din Kiev, apoi la 10 noiembrie 1901 a intrat în schitul Sfântului Ioan Botezătorul de la Optina. La 20 noiembrie 1901 a fost îmbrăcat în rasă, iar la 4 iunie 1905 tuns rasofor. Ascultarea lui era munca la ferma mănăstirii. Era scund de statură și toți îl iubeau pentru simplitatea și bunătatea lui. La 24 iunie 1911, de sărbătoarea schitului, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, în slujba săvârșită în sobor sub conducerea starețului de schit, egumenul Varsanufie Plihankov, a fost tuns în mantie cu numele Eutihie.

La privegherea din duminica Floriilor, 14 aprilie 1917, i s-⁠a întâmplat o ispită care se poate înțelege ca vestire a ceea ce avea să urmeze. Fiind la ferma mănăstirii, un lup a intrat în curtea deja încuiată și a stârnit mare zarvă. Părintele Eutihie a ieșit cu furca asupra lui, dar fiara flămândă nu s-⁠a speriat și s-⁠a repezit la monah, iar între ei a urmat o luptă aprigă. Până la urmă lupul a fugit, dar părintele Eutihie a rămas grav rănit și a trebuit trimis de grabă la spital, la Moscova.

După închiderea mănăstirii de către cei fără de Dumnezeu, în 1923, părintele Eutihie a locuit mai întâi la Kozelsk cu ucenicii bătrânului Nectarie, Petru Șvîrev și ierodiaconul Sebastian Fomin, iar în anii treizeci s-⁠a așezat în aceeași casă cu monahii de la Optina Avenir Sinițîn și Sava Suslov. Se întreținea ajutând la gospodăriile oamenilor și slujind în biserică.

Arestarea

A fost arestat la 30 octombrie 1937 și închis în orașul Suhiniči. La 4 noiembrie au fost audiați martorii de serviciu, un vecin și gazda casei în care locuiau monahii Eutihie, Avenir și Sava. Vecinul a spus că gazda îi ținea pe monahi special pentru că se rugau lui Dumnezeu și că ei nu făceau nimic folositor și umblau pe la case. Gazda a declarat că monahii trăiau fiecare în chilia lui și că un monah, Vichentie Nikolski, a venit vara aceea la părintele Eutihie, a slujit și a plecat, iar după aceea părintele Eutihie a început să-⁠și revină. A mai spus că el ar fi zis că acum toți sunt puși la închisoare pentru că vor fi alegeri și preoții sunt deja arestați. La anchetă, părintele Eutihie a confirmat că pe vremea mănăstirii se trăia mai bine, că monahii se adunau atunci la slujbe și că până în ultimul timp toți au păstrat viața monahală. Anchetatorul i-⁠a spus că este strâns legat de fostul protopop Grigore Nikolski, între timp arestat. Răspunsul lui a fost că îl cunoștea bine, mersese la el și îl întâlnise în biserică, că era un om bun și îi apăra pe monahi, dar că el însuși nu făcuse nici o muncă împotriva puterii sovietice. La 16 noiembrie, la o a doua interogare, a spus același lucru.

Mucenicia

La 21 noiembrie 1937 troica NKVD i-⁠a osândit la moarte prin împușcare pe monahii Eutihie, Avenir, Sava, Marcu Mahrov și pe mireanul Boris Kozlov. Fiind duși la închisoare, au petrecut chiar ziua sărbătorii Intrării în biserică a Maicii Domnului, 4 decembrie, în rugăciune. A doua zi, 5 decembrie 1937, au fost împușcați și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută.

Se pomenește la 5 decembrie (stil nou), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 7 februarie, într-⁠o zi schimbătoare, în Soborul sfinților din Kaluga, la 31 iulie, și în Soborul tuturor sfinților care au strălucit la Optina, la 24 octombrie.