Eutimie Goriaciov

Sfântul Sfințit Mucenic Eutimie Goriaciov, preot, s-⁠a născut la 19 ianuarie 1884 în satul Nikolskoe-⁠Barnuki din ținutul Gorodișce, gubernia Penza, într-⁠o familie săracă de țărani, și a primit mucenicia prin împușcare la 15 septembrie 1937, în Kazahstan. A fost numărat între sfinți în anul 2000 și este cinstit printre noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.

Eutimie Nichitici Goriaciov a rămas orfan de tată la patru ani, iar curând după aceea i-⁠a murit și mama. Era singurul băiat din familie și a rămas în grija surorilor. În același sat locuia unchiul lui, Alexei Goriaciov, cu soția sa Alexandra, nașa lui Eutimie, care aveau patru fii ai lor, dar l-⁠au primit bucuros în casă. Alexandra se deosebea chiar și între consătenii ortodocși prin adâncă evlavie și înțelepciune.

Preotul satului, care nu avea copii, a cerut-⁠o pe Alexandra să-⁠i dea copilul, când Eutimie a împlinit șapte ani, și ea a primit, socotind că educația în casa preotului îi va fi mai folositoare. Preotul l-⁠a dat la școala satului, apoi la școala cu două clase, preschimbată în acel an în seminar. În casa preotului Eutimie nu se deosebea cu nimic de copiii de țărani: se îmbrăca la fel și purta, ca ei, opinci.

Învăța foarte sârguincios la seminar și își câștiga singur banii dând lecții în familiile mai înstărite. După seminar a fost învățător la școala satului Arhanghelskoe, unde a lucrat șapte ani. Apoi a fost mutat la școala din Voskresensko-⁠Lopuhovskaia, la douăzeci și cinci de verste de Penza, unde condițiile erau bune, cu cinci camere și venit pentru lecții de cântare și conducerea corului bisericesc. Unchiul și mătușa l-⁠au îndemnat să se însoare cu Alexandra, fiica lui Constantin Kirianov, pe care îl cunoștea din copilărie.

Ajuns preot, a slujit în satele din ținutul Krasnoiarsk. În anii prigoanei s-⁠a împotrivit cu statornicie renovaționiștilor, pentru care a fost arestat de mai multe ori și a petrecut trei ani în lagăr. După închiderea bisericii a săvârșit în taină slujbe acasă. În 1936 a fost arestat din nou, pentru „agitație antisovietică”, și trimis în lagărele de la Karaganda. A fost împușcat la 15 septembrie 1937.

Se pomenește la 15 septembrie, la 11 iunie în Soborul sfinților din Mitropolia Krasnoiarsk, și la 7 februarie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (stil nou).