Eutropie din Cilicia

Sfântul Mucenic Eutropie din Cilicia a pătimit împreună cu Sfinții Mucenici fără de arginți Cosma și Damian din Arabia și cu frații lor întru mucenicie, Leonțiu și Antim, la sfârșitul veacului al III-⁠lea, în vremea lui Dioclețian și Maximian. Cosma și Damian, pomeniți la 17 octombrie, erau contemporani cu sfinții fără de arginți din Roma. Ca și aceia, se ocupau cu știința medicală, dar aceasta îi ajuta puțin. Primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni, vindecau bolile oamenilor în numele lui Hristos Mântuitorul.

Vestea minunilor și învățăturii lor a ajuns la dregătorul Lisie, care a poruncit să fie prinși. Aduși în Cilicia, au fost înfățișați dregătorului, care le-⁠a poruncit să jertfească idolilor. Neascultând și mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos, au fost bătuți fără milă și apoi aruncați legați în mare. Domnul i-⁠a scăpat de înec, iar un înger i-⁠a dezlegat și i-⁠a scos sănătoși la țărm. Minunea a fost atribuită vrăjitoriei. Dregătorul i-⁠a întrebat cum au scăpat, iar ei au răspuns că nu știu nici o vrajă, ci au doar puterea lui Hristos. Mâniat, dregătorul i-⁠a închis, iar a doua zi a poruncit să fie aruncați în foc. Focul și-⁠a pierdut puterea și nu s-⁠a atins de ei. Apoi i-⁠a atârnat, i-⁠a făcut țintă pentru pietre și pentru arcași, dar pietrele și săgețile săreau de pe trupurile lor ca de pe niște ziduri și loveau pe călăi. În cele din urmă dregătorul a poruncit să li se taie capetele. Împreună cu ei au pătimit trei creștini: Leonțiu, Antim și Eutropie. Cei cinci au fost îngropați laolaltă.

Eutropie se pomenește la 30 octombrie (stil nou). Vremea muceniciei lor nu se știe cu siguranță, dar se socotește că a fost la sfârșitul veacului al III-⁠lea. Povestea lor a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.