Evagrisi

Sfântul Evagrisi, ucenic al Sfântului Șio de la Mghvime, s-⁠a născut din părinți credincioși și evlavioși, care i-⁠au citit Sfânta Scriptură din primii ani ai copilăriei. Ajuns bărbat, a devenit cârmuitor al ținutului Țihedidi.

Într-⁠o zi, la vânătoare în munții Sarkineti, unde se așezase Șio, a rămas singur și a văzut o pasăre asemănătoare unui porumbel care ducea hrană părintelui Șio, și a ținut minte locul unde s-⁠a oprit. A doua zi a găsit chilia pustnicului în peșteră. Uimit de nevoința aspră a lui Șio, Evagrisi a poftit să-⁠l urmeze și i-⁠a spus: „Dumnezeu este viu; nu te voi părăsi, nu mă voi mai întoarce.” Șio l-⁠a sfătuit să nu se hotărască în grabă, căci îi va fi greu unui om crescut în belșug să înceapă dintr-⁠odată viața în pustie. Evagrisi a răspuns hotărât: „Chiar de-⁠ar fi să mor aici cu tine, nu voi pleca din acest loc.”

Ca să-⁠i încerce credința, Șio i-⁠a dat toiagul său și i-⁠a spus: „Pune toiagul în râul Mtkvari; va despărți apa și îți va face cale. Rânduiește-⁠ți casa și întoarce-⁠te la mine. La întoarcere folosește iar toiagul; dacă nu va izbuti, mergi mai departe ca înainte, căci nu este voia lui Dumnezeu.” Evagrisi a atins apa cu toiagul, iar râul s-⁠a despărțit și a trecut pe uscat. Întors la palat, și-⁠a împărțit averea săracilor, și-⁠a rânduit casa și a pornit din nou spre părintele Șio. La întoarcere, minunea s-⁠a repetat.

Șio l-⁠a tuns monah, iar fostul cârmuitor s-⁠a așezat lângă peștera părintelui, unde a învățat răbdarea, trezvia și rugăciunea. Prevăzând că monahii din pustie vor înmulți, Șio a ridicat o biserică într-⁠un loc arătat de Dumnezeu. Faima Părinților s-⁠a răspândit, iar mulți pelerini au venit în munții Sarkineti să primească binecuvântare. Când regele Parsman a aflat că iubitul lui comandant al oștii s-⁠a călugărit, s-⁠a întristat și a mers personal în pustia lui Șio, ca să-⁠l aducă înapoi în lume. Sfântul i-⁠a răspuns cu liniștea monahală: „O, rege, de ce mă tulburi pe mine, omul născut să slujească lui Dumnezeu, cerându-⁠mi să fiu ca un câine care se întoarce la vărsătura lui?” Vestea s-⁠a dus în toată Georgia și mulți laici au intrat în viața monahală.

După mulți ani, Șio a îmbătrânit și a adunat frații: „Alegeți unul dintre voi să conducă obștea. De acum voi lucra în fântâna pe care mi-⁠am pregătit-⁠o pentru mormânt.” Fraților le-⁠a părut foarte rău, dar la urmă au cerut să-⁠și numească un urmaș, iar Șio l-⁠a ales pe Evagrisi. Smeritul Evagrisi a obiectat, socotindu-⁠se nevrednic, dar bătrânul a spus: „Dacă te supui voii noastre, vei primi răsplată de la Dumnezeu.” Evagrisi a primit sfatul și a condus mănăstirea cu ajutorul lui Dumnezeu din acea zi. Este pomenit la 4 februarie (stil nou; 17 februarie pe stil vechi).