Evghenie Isadski

Sfântul Sfințit Mucenic Evghenie Isadski, preot, s-⁠a născut în 1879 în satul Pogost-⁠Preobrajenski din ținutul Egorievsk, în familia diaconului Gherasim Isadski, și a murit în lagăr la 31 ianuarie 1930. Biserica Rusă îl cinstește printre noii mucenici și mărturisitori ai veacului al XX-⁠lea.

A absolvit seminarul din Riazan și în 1901 a fost hirotonit preot pentru biserica Sfinții Petru și Pavel din satul Malivo, ținutul Egorievsk, astăzi raionul Kolomna. Acolo a întâmpinat prigoana puterii ateiste de la sfârșitul anilor douăzeci. Înainte de sărbătoarea hramului, sora învățătorului local l-⁠a înștiințat că autoritățile nu vor îngădui preotului să umble de data aceasta cu molitfele pe la casele enoriașilor. Vestea s-⁠a răspândit repede și mulți au început să spună că autoritățile vor să închidă cu totul biserica.

Părintele a săvârșit slujba de hram și, ca altădată, a mers cu molitfele pe la casele enoriașilor, pentru că nu venise interdicție oficială. La 15 iulie 1929 a săvârșit, la cererea unui enoriaș, priveghere în casa lui, dar acasă, în aceeași seară, a primit scris ordinul de a înceta slujirea în biserică și mersul pe la case din pricina unei epidemii de scarlatină. La 18 iulie, de ziua Sfântului Serghie, slujba a fost anulată.

Părintele a lămurit enoriașii că există o interdicție scrisă, dar temporară, și că, dacă slujba le e atât de trebuincioasă, trebuie să stăruie legal înaintea autorităților. Prin sat s-⁠au răspândit zvonuri că biserica a fost închisă pentru totdeauna, și puțin câte puțin s-⁠a pornit hotărârea de a se strânge o adunare și a cere deschiderea ei. S-⁠a întocmit o cerere, semnată de toți enoriașii. La adunarea din 18 iulie multe femei au început să strige că le trebuie biserica și au cerut președintelui sfatului să o deschidă îndată; el a răspuns că trebuie aviz scris de la medic.

Aflând că hotărârea depinde de doctor, oamenii din Malivo s-⁠au dus la el acasă; văzând mulțimea mâniată, doctorul a dat într-⁠un plic sigilat avizul că nu se împotrivește deschiderii. Președintele sfatului a dat și el învoirea, și slujbele au fost reluate, părând că neînțelegerea s-⁠a încheiat.

Dar secția OGPU din Kolomna a hotărât să deschidă o anchetă pentru acțiunea de masă a credincioșilor sub conducerea preotului. La 4 august 1929 părintele Evghenie a fost arestat și închis la Kolomna. La interogatoriu a povestit tot cursul întâmplărilor, fără să bănuiască ce urmări grele va avea. Toți martorii, care își cunoșteau păstorul de aproape treizeci de ani, au povestit lucrurile cu obiectivitate; nevinovăția preotului era deplină.

Dar una dintre femeile trase la răspundere împreună cu el, cunoscută pentru nestăpânire la băutură și purtare dezordonată, a dat mărturii împotriva părintelui ca să-⁠și ușureze soarta. Totuși părintele Evghenie nu s-⁠a recunoscut vinovat de organizarea acțiunii credincioșilor împotriva închiderii bisericii. La 14 octombrie 1929 Consfătuirea specială a Colegiului OGPU l-⁠a osândit la trei ani de lagăr de concentrare, iar la 14 noiembrie a fost trimis spre Solovki, dar, până ce transportul a ajuns la punctul de tranzit din Kem, navigația se încheiase și părintele a fost lăsat într-⁠un lagăr de pe continent. Preotul Evghenie Isadski a murit la 31 ianuarie 1930 într-⁠unul dintre lagărele Marea Albă-⁠Baltica și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

Se pomenește la 31 ianuarie, la 7 februarie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (stil nou), la 23 august în Soborul noilor mucenici de la Solovki, și la 5 septembrie în Soborul sfinților din Moscova.