Evlampie din Nicomidia

Sfântul Mucenic Evlampie din Nicomidia a trăit la începutul veacului al IV-⁠lea în orașul Nicomidia, împreună cu sora lui, Sfânta Muceniță Evlampia.

Citind edictul împăratului Maximian (284-305) prin care fiecare creștin era osândit la moarte, Evlampie s-⁠a indignat că împăratul, în loc să lupte cu dușmanii patriei, se înarmează împotriva supușilor lui. Tânărul a fost dus la judecată și i s-⁠a cerut să se lepede de credința creștină. Pentru că a refuzat, a fost mai întâi chinuit cu unelte de fier, apoi așezat pe un pat de fier înroșit.

Deodată mucenicul a arătat dorința să meargă la templul păgân. Judecătorii s-⁠au bucurat, socotind că au frânt duhul tânărului creștin. În capiștea lui Marte sfântul a strigat: „În Numele Domnului Iisus Hristos îți poruncesc ție, idol mut și lipsit de suflet, să cazi la pământ și să te faci țărână”. Idolul s-⁠a prăbușit cu zgomot la pământ. Poporul a strigat: „Unul este Dumnezeul creștinilor, mare și puternic”.

Sfântul a fost luat din nou la chinuri. Atunci sora lui, Evlampia, s-⁠a înfățișat înaintea judecătorilor și a spus că este și ea creștină. Evlampie o îmbărbăta: „Nu te teme, sora mea, de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-⁠l ucidă” (Matei 10, 28). După chinuri, mucenicii au fost aruncați într-⁠un cuptor încins, dar Domnul i-⁠a păzit și de foc. În cele din urmă fratele a fost decapitat, iar sora a murit în chinuri.

Sinaxarul îi pomenește pe Evlampie și Evlampia la 23 octombrie (stil nou).