Falco din Palena

Falco din Palena a fost monah bazilian, născut în Taverna, în Calabria, la mijlocul secolului al X-⁠lea, și mort la Palena, în Abruzzo, în secolul al XI-⁠lea. Sfântul Scaun i-⁠a confirmat cinstirea în 1893, iar el este pomenit la 9 august și este patronul orașului Palena.

Făcea parte dintr-⁠un grup de șapte monahi bazilieni italo-⁠greci, numiți „cei șapte sfinți pustnici”. În 977, ca să scape de incursiunile piraților sarazini din Calabria, au părăsit abația Santa Maria di Pesica, de lângă Albi, și s-⁠au mutat în Samnium, în intenția de a ajunge la Roma, urmându-⁠l pe arhimandritul Ilarion. Cu ajutorul contelui de Chieti, Trasmondo, au găsit loc în cetatea Prata, lângă Casoli. După moartea lui Ilarion și a urmașului lui, Nicolae, frații rămași au părăsit viața de obște și s-⁠au retras ca pustnici în diferite locuri din Abruzzo. Falco s-⁠a așezat lângă Palena, unde a murit cu faimă de sfințenie.

A fost cinstit de la moarte și chemat mai ales împotriva stăpânirii dracilor. Legendele despre el sunt multe, comune cu cele ale altor sfinți din regiune. Congregația Ritelor a confirmat cinstirea, ca mai veche de pontificatul lui Urban al VIII-⁠lea, printr-⁠un decret din 2 iulie 1893. Este înfățișat de obicei călare pe Cerber, iar moaștele i se păstrează în biserica din Palena, ridicată peste locul morții lui.

Este un sfânt local al Apusului, monah de rit grec; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.