Fantin cel Bătrân

Sfântul Cuvios Fantin cel Bătrân, numit și Călărețul sau Făcătorul de minuni, a fost un creștin din Calabria, dedicat rugăciunii și prieten al săracilor. S-⁠a născut la Tauriana, pe coasta tirenică a Calabriei, în 294, și a adormit acolo la 24 iulie 336. Viața lui ne este cunoscută mai ales din viața scrisă în limba greacă de episcopul Petru de Taureana, în secolul al VIII-⁠lea.

Slujea la un patrician roman, Balsamie, ca păzitor de cai (de aici porecla), și era în taină creștin. Noaptea măcina cu caii stăpânului grâul țăranilor săraci. Fapta a fost văzută de niște pizmași, care l-⁠au îndemnat pe Balsamie să-⁠l pândească. Prima dată a scăpat de mânia stăpânului printr-⁠o minune, iar a doua oară a fugit. Fuga i-⁠a fost oprită de apele repezi ale râului Metauros (azi Petrace), dar Fantin, ca Moise, a oprit apele cu toiagul și cu rugăciunea și a trecut „ca pe uscat”. Văzând minunea, Balsamie s-⁠a rușinat, a cerut iertare și s-⁠a făcut creștin.

Se cunosc douăzeci de minuni povestite de episcopul Petru. Printre ele este cea a corăbiei agarenilor din 24 iulie 650: o furtună bruscă a izbit-⁠o de o stâncă, iar supraviețuitorii au povestit că văzuseră pe stâncă un tânăr cu un cărbune aprins și o femeie în purpură; ei s-⁠au făcut apoi creștini. Fantin a murit la vreo patruzeci de ani și a fost îngropat într-⁠o criptă din epoca romană, sub o biserică din secolul al XIX-⁠lea.

La sfârșitul anilor 1980, un grup de tineri din Palmi a redescoperit biserica și cripta, în mare paragină. În 1994, de 24 iulie, au reînnoit vechiul praznic, cu procesiune de călăreți și Dumnezeiasca Liturghie în greacă bizantină, împreună cu comunitatea bizantină din Reggio Calabria. Sfântul a trăit pe vremea Bisericii nedespărțite, iar la cripta lui se țin întâlniri de rugăciune între ortodocși și catolici.