Faust din Alexandria

Sfântul Sfințit Mucenic Faust din Alexandria, diacon, este pomenit într-⁠o ceată de sfinți mucenici: Gaiu, Faust, Eusebiu, Herimon, Luciu, Petru și Pavel, care au pătimit în vremea prigoanei împăratului Valerian. Despre ei vorbesc fragmentele păstrate din scrisorile Sfântului Dionisie cel Mare, patriarhul Alexandriei (247 până la 265), către episcopul German și către Dometiu și Didim, citate de Eusebiu al Cezareei în Istoria Bisericească.

Pe vremea împăratului Deciu, Gaiu, Faust, Petru și Pavel l-⁠au scos pe Dionisie din Taposiris. Sub Valerian, Dionisie a stat, împreună cu preotul Maxim și cu diaconii Faust, Eusebiu și Herimon, înaintea prefectului Egiptului, Emilian, care le-⁠a poruncit să se lepede de Hristos. Ei au refuzat și au fost trimiși în surghiun în satul Chefro, unde s-⁠a strâns în jurul lor o comunitate creștină. Mai târziu, Emilian i-⁠a mutat spre Mareotis, dar, după cum scrie Dionisie, el, Gaiu, Faust, Eusebiu, Petru și Pavel au fost luați din escortă. Dionisie, Gaiu și Petru au ajuns în pustia Libiei, lângă Paretonion. După Eusebiu al Cezareei, Faust a trecut prin prigoana lui Valerian, dar mai târziu a fost decapitat.

Știrile acestea pot sta la originea tradiției sfinte care a unit pe mucenici într-⁠o singură ceată; numele și zilele variază. Sinaxarul constantinopolitan din veacul al X-⁠lea îi enumeră la 3 octombrie pe Dionisie, Faust, Gaiu, Petru, Pavel, Eusebiu și Herimon. Ziua lor de pomenire vine, după cele mai multe semne, de la pomenirea lui Dionisie, 3 octombrie. Faust se pomenește la 17 octombrie (stil nou).