Fausta din Cizic

Sfânta Muceniță Fausta din Cizic a fost o fată de treisprezece ani, din Cizic, ucisă pentru credința ei creștină în prigoana lui Dioclețian, între 305 și 311. Se spune că prin răbdarea ei în chinuri i-⁠a adus la credința în Hristos pe chinuitorii ei. Biserica Catolică o pomenește la 20 septembrie. Izvorul rus nu arată data pomenirii în Biserica Ortodoxă.

Era fiica unor părinți bogați și cucernici din Cizic și a rămas de mică orfană. În timpul prigoanelor lui Dioclețian din Cizic, între 305 și 311, Fausta, în vârstă de treisprezece ani, i-⁠a adus prin răbdare în suferințe la credința lui Hristos pe chinuitorii ei: pe preotul păgân Evilasiu, în vârstă de optzeci de ani, și pe eparhul Maxim, care s-⁠a aruncat în cazanul cu smoală fierbinte în care se aflau Fausta și Evilasiu și a pierit împreună cu ei.

După tradiție, Evilasiu era tatăl ei și s-⁠a rușinat aflând că fiica lui este creștină. O spânzurase, dar, văzând curajul cu care ea a răbdat suferințele, a crezut în Hristos, a fost bătut în cuie și apoi fiert în cazan. În aceleași zile se pomenesc sfinții Evilasiu și Maxim.