Dorotea din Cezareea

Sfânta Muceniță Dorotea din Cezareea a fost fecioară din Cezareea Capadociei, ucisă în prigoana lui Dioclețian, în jurul anului 311. Este pomenită la 6 februarie.

Viața

Tradiția o arată pe Dorotea ca pe o creștină cucernică, blândă, smerită, curată și cu o înțelepciune dată de la Dumnezeu, care mira pe mulți. Când a pornit prigoana, guvernatorul Saprichie a supus-⁠o la chinuri, dar nu i-⁠a putut frânge voința. A dat-⁠o atunci în grija a două surori, Hristina și Calista, care fuseseră creștine, dar se lepădaseră de frica chinurilor și trăiau în păcat; trebuiau s-⁠o convingă să aducă jertfă zeilor. Dar Dorotea le-⁠a întors, arătându-⁠le că prin mila lui Dumnezeu se dăruiește mântuirea tuturor celor ce se căiesc, și surorile s-⁠au întors la Hristos. Saprichie a poruncit să fie legate spate la spate și arse într-⁠un butoi cu smoală, iar ele au murit rugându-⁠se și spălând păcatul lepădării.

Mucenicia

Dorotea a fost iar chinuită, a răbdat chinurile și a primit osânda cu moartea. Când era dusă la ucidere, un avocat păgân, Teofil, i-⁠a zis batjocoritor: „Mireasă a lui Hristos, trimite-⁠mi roade din grădina mirelui tău.” Ea a răspuns că așa va face. Înainte de a muri, s-⁠a rugat, și i s-⁠a arătat un înger în chip de copil de șase ani, de mare frumusețe, ținând trei mere și trei trandafiri, deși era iarnă grea. Sfânta i-⁠a cerut să le ducă lui Teofil și să-⁠i spună că-⁠l va aștepta în grădina Mirelui ei, apoi a fost tăiată cu sabia. Teofil, primind darul, s-⁠a minunat, a crezut în Hristos și s-⁠a mărturisit creștin, a fost chinuit și a murit ca mucenic, tăiat cu sabia.

Cinstirea

Moaștele ei se păstrează, după tradiție, la Roma, în biserica ce îi poartă numele, iar capul, în biserica Maicii Domnului din Trastevere. În Apus a fost cinstită din veacul al VII-⁠lea și este socotită ocrotitoarea grădinarilor. Se înfățișează cu un coș de flori sau de fructe, sau cu o cunună de trandafiri, și cu cele trei mere și trei trandafiri.