Amand de Maastricht

Sfântul Amand (Amandus) de Maastricht a fost episcop și misionar în Flandra, întemeietor de mănăstiri, născut în jurul anului 584 (după alte izvoare, în jurul lui 600) și mort între 675 și 684. Izvoarele noastre îl arată cinstit ca sfânt, mai ales în Franța și Belgia, ca monah benedictin, luminător al Belgiei și botezător al ținuturilor flamande; ele nu arată o glorificare ortodoxă separată. Este pomenit la 6 februarie. Fiind patron al viticultorilor și al berarilor, este amintit și în acest chip de oameni.

Știrile despre viața lui se găsesc doar în vieți, dintre care cea mai veche este „Vita Sancti Amandi”, din secolul al VIII-⁠lea. Data nașterii variază în izvoare între 584 și începutul secolului al VII-⁠lea, iar data morții între anii 675 și 684. După viață, Amand s-⁠a născut în Aquitania într-⁠o familie înstărită de nobili. Împotriva voii familiei, la vreo 20 de ani a devenit monah pe insula Yeu; întâi a trăit lângă Tours, apoi s-⁠a mutat la Bourges, unde a fost hirotonit și a trăit în pustnicie 15 ani. A fost hirotonit episcop în 628, fără eparhie anume, primind împuternicire generală să propovăduiască credința păgânilor. A propovăduit Evanghelia în Flandra. După un pelerinaj la Roma s-⁠a hotărât să fie misionar. La chemarea lui Clotar al II-⁠lea a plecat în misiune în nordul Regatului franc, pe teritoriul Belgiei de azi. La început predica lui nu a avut izbândă, dar apoi a izbutit să întemeieze cele dintâi mănăstiri, la Gent și Mont-⁠Blandin, și să convertească câțiva păgâni. În Flandra a ridicat multe așezăminte închinate slujirii lui Dumnezeu. Unul dintre cele mai cunoscute este „marea mănăstire de la Elnon”, aflată „la nouă mile de Tournai” (mănăstirea, orașul din apropiere și izvoarele minerale au fost mai târziu numite Saint-⁠Amand).

Tradiția, care nu prea merită încredere, spune că în 649 a fost ales episcop al Maastrichtului, dar peste trei ani a renunțat la funcția de conducere în favoarea Sfântului Remacle și s-⁠a întors la lucrarea misionară. A lucrat între păgâni până la optzeci de ani. În cursul activității sale a propovăduit și la Utrecht și a ridicat acolo o mică capelă închinată Sfântului Martin. După ce a plecat să-⁠și continue misiunea în alte locuri, Dagobert a dat fortificația din Utrecht episcopului Kölnului, Cunibert, cu condiția să se ocupe de convertirea frizilor, dar eparhia Kölnului nu a făcut nicio lucrare misionară între frizi. Întors în Franța, a intrat în conflict cu regele Dagobert I și a fost izgonit din regat. O scurtă misiune la slavii din Dunăre nu a avut izbândă și, după o vizită la Roma, unde Amand a dat socoteală Sfântului Scaun de rezultatele muncii lui, s-⁠a întors în Flandra, unde creștinismul prinsese deja rădăcini. O vreme a fost episcop al Maastrichtului, a întemeiat încă o serie de mănăstiri, între care și cea de la Elnon, lângă Tournai. În această mănăstire a murit Sfântul Amand.