Feodor Bobkov

Sfântul Preot Mucenic Feodor Bobkov (în monahism Teodosie, 1874-1938) a fost ieromonah și preot de țară, fost cântăreț și regent la mănăstirea Cudov din Kremlin, împușcat la poligonul Butovo la 17 februarie 1938. A fost proslăvit în anul 2000 între Noii Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei.

Tinerețea

S-⁠a născut la 7 februarie 1874 în satul Novaia, ținutul Kașira, gubernia Tula, într-⁠o familie de țărani. De mic a arătat un talent deosebit pentru cântare și părinții l-⁠au dat la școala orășenească din Moscova, unde a învățat în corul bisericesc al lui Bîkov. La optsprezece ani a ales calea monahală și a intrat frate începător la mănăstirea Cudov din Moscova, unde ascultarea lui principală a fost cântarea bisericească, iar apoi a fost numit regent oficial al mănăstirii. A fost tuns în mantie cu numele Teodosie. La 14 decembrie 1907 a fost hirotonit ierodiacon, iar la 14 ianuarie 1911 ieromonah.

Preot militar și anii de după revoluție

În Primul Război Mondial a fost trimis în armata activă ca preot de regiment. În iulie 1915 a ajuns pe front și a fost repartizat la spitalul de rezervă nr. 211, iar în martie 1916 la regimentul 161 de infanterie Alexandropol. Fișa lui de serviciu arată că a fost sub focul artileriei dușmane și că a ocolit pozițiile regimentului cu crucea și cu aghiasma sub focul dușmanului. A primit pentru vitejie Ordinul Sfânta Ana clasa a III-⁠a, iar Sfântul Sinod i-⁠a trimis binecuvântare și diplomă în 1916. A slujit răniților și personalului medical, a pregătit pe cei care mureau pentru ultima călătorie și a săvârșit înmormântarea ostașilor căzuți. A fost rechemat la Cudov în iulie 1917.

După venirea bolșevicilor, mănăstirea Cudov, aflată în Kremlin, a fost printre primele închise. Părintele Feodor a slujit din 1920 la Odințovo, în 1923 a fost regent la mănăstirea Novospasski, apoi preot în satul Zaraza. Din 1930 a fost egumen al bisericii Nașterea Maicii Domnului din satul Vihorna, unde a primit crucea pectorală.

Arestarea și mucenicia

În 1938, în plină prigoană, organele NKVD locale i-⁠au fixat privirea și au hotărât să născocească un dosar. La 20 ianuarie anchetatorul a interogat numai doi martori, țărani colhoznici din Matveikovo, care au depus mărturie împotriva lui, învinuindu-⁠l de agitație împotriva orânduirii și a colhozurilor. La 29 ianuarie a fost arestat și dus la închisoarea din Kașira. A fost interogat a doua zi și i s-⁠a atribuit că ar fi spus că viața bună o dă Dumnezeu, nu puterea sovietică, că oamenii să meargă la biserică și să nu asculte pe comuniști, pe care i-⁠ar fi numit antihriști, și că, cu cât puterea sovietică va ataca mai mult religia, cu atât mai mult va crede poporul în Dumnezeu. Părintele a negat fiecare cuvânt și nu s-⁠a recunoscut vinovat.

La 8 februarie, troika a judecat cazul ieromonahului Teodosie și l-⁠a condamnat la moarte. A fost împușcat la 17 februarie 1938 la Butovo și îngropat într-⁠un mormânt necunoscut. A fost proslăvit de Biserica Ortodoxă Rusă la Sinodul jubiliar din anul 2000.